Dar din dar

Se întâmplă adesea ca, vrând să dăruim ceva de valoare cuiva drag, să ne întoarcem ochii către cutia cu bijuterii sau lada cu zestre unde s-au adunat de ani buni sau de generații obiecte care au, ori au căpătat valori necuantificabile în bani și nici măsurabile cu unitățile folosite. Păstrez de cățiva ani, mai precis din 27 aprilie 2008, o scrisoare primită în Ajunul Paștelui de la Artur Silvestri. Il cunoscusem cu niște ani în urmă, ca expert imobiliar dar am descoperit în el cu mul mai mult - un condeier excepțional și o istorie adevărată, cu lumini și umbre, însă mai ales un iubitor incurabil al României Tainice. Era un loc în care credea și despre care îmi vorbea adesea. Epistola asta a fost poate cel frumos gând primit de Paști (și unul dintre ultimele primite de la Artur care s-a prăpădit câteva luni mai târziu, în noiembrie) și m-am gândit ca azi să vi-l dăruiesc și vouă, prieteni cunoscuți sau necunoscuți. Mi-ar plăcea să vă bucure și să vă aline, oriunde vă veți afla.

De fapt, aici sau aiurea sîntem cu toții o părticică a Acelei Românii Tainice:

"Gasesc de folos ca, in Zi Mare, sa recapitulez pentru mine cateva din chipurile si prezentele care imi sunt un reazem si argumente pentru a spune ca in ceea ce fac nu este o greseala si ca , daca am pornit intr-acolo unde socoteam ca trebuie sa pornim , inseamna ca a venit timpul sa re-cladim si sa renuntam la distrugerile sinucigase de pana acum . La aceasta ne indeamna felul insusi cum suntem constituiti si , deopotriva , ecourile ce ne vin din vechime in forme si cuvinte care ne sunt inteligibile si pe care , la randul nostru , ne straduim sa le facem intelese si altora , pentru a fi utile azi , maine si in timpul nedeslusit ce ne asteapta . Caci , la drept vorbind , alta cale nu ar putea fi . Sa ne facem ca nu le auzim ar insemna sa ne aratam ne-asezarea si sa ne recunoastem nevrednici ; sa le uitam ar fi sa nu mai avem principiul insusi de alcatuire ; sa le schimonosim nu se poate inchipui caci am trai degeaba . Destul ca sunt unii , si nu putini ,care , in indefinitul compozitiei lor sufletesti marunte , nici macar nu mai stiu de unde vin si unde se duc si a caror inclinatie catre "urat "si rau sta nu doar impotriva celulei originare negand intreaga istorie de unde au iesit ca intocmiri ci si in contra Naturii insasi , cu pecetile ei ce le sunt ininteligibile , straine si de sens abscons .Noi ,insa, avem legitimitatea faptului trait si a lumii de origina cu mesajele ei i-modificabile , pe care ni le-am insusit .

In anii de pana acum , multi sau putini , asa cum o vrea Dumnezeu , nu am avut decat nazuinta de a privi in jur cu atentie si cu buna-voire , intelegand ca , daca viata ne-a fost data ca un mister inexplicabil , nimic nu o face mai bine purtatoare de inteles ireductibil decat rezultatul viu si definit , Fapta , de orice greutate . De-aceea , atat "ieri " cat si azi -si ,daca voi avea zile, si maine - am simtit ca daca dincolo de orice prejudecati , retinere nepasatoare si individualism sterp , voi afla , precum in nisipul riurilor mari , pepita de aur si o voi arata si altora , ajutand, pe cat pot , sa se scoata mai lamuritor in evidenta , nu voi fi trait fara rost ; si nadajduiesc ca nu am gresit .

Multi cred , si imi spun , ca astfel de indemnari , desi in esenta laudabile si poate ca si creatoare de efect pozitiv , nu vor duce decat la suferinta si dezamagire caci stergerea din memorie a celor bune ce ti s-au facut este o lege ireductibila a "umanului " si ca gratitudinea apasa de obicei ca o boala grea si nu se suporta decat de catre cei cu adevarat puternici . Insa daca as gandi la fel , ar insemna sa nu mai pot inainta cu largime si sa cad cu totul prada desnadejdii inchipuindu-mi ca , in timpul ce va veni , "lucrarea" noastra, de oricata anvergura , nu va mai insemna nimic si ca , in locul sufletelor dedicate , vor exista numai creaturi definite de o stricaciune insondabila unde apucaturile rele ar fi doar cele mai de ingaduit .Aceasta concluzie este de neimaginat . Viata noastra nu se desfasoara in masuri ce depind de noi mai mult decat de insasi Firea careia ii apartinem iar in enigma ei insondabila nu incap decat principiile ce conduc la "intocmire" , creind organisme cu sens interior si nu aratari necontinutistice . Suntem , deci , "in firea lucrurilor " , adica acolo unde esentiale sunt "locul de unde venim " , limba ce o vorbim , rudeniile ce ni s-au dat , sufletele insotitoare ,intregul ce ne inconjoara si pana la urma - Parintii , adica Neamul , alcatuind o realitate nesfarsita si inaccesibila pentru intelegerea noastra , fapturi mai marunte decat bobul de nisip".

Hristos a înviat ! Adevărat a -nviat !