Voi ce-ați făcut?

Pierderea locului de muncă generează migrația, fenomen de care am fost afectat personal ieri când mi s-a stricat mașina de tuns iarba, evident, în plin proces lucrativ. Așa că, rămas fără obiectul muncii până săptâmâna viitoare când urmează să primesc piesa defectă de la Bricostore, mi-am luat jumătatea și am dat o fugă la piață după legume proaspete și telemea de Sibiu. Apoi, văzând un afiș imens ce anunța un festival folk la Bănești și nemaiavând nicio treabă și ziua fiind superbă, am fost să aruncăm un ochi, mai ales că astfel de evenimente sînt însoțite, de regulă, de tot felul de manifestări adiacente - produse tradiționale, miere, expoziții florale, ca să nu mai spun ce prilejuri nemaipomenite de socializare se dovedesc a fi. Așteptările noastre s-au împlinit doar pe jumătate pentru că ora de începere se amânase din cauza amplasării logisticii iar cei câțiva localnici deciși să aștepte se proptiseră în câte un mic și-o bere, pentru că dacă e să treacă timpul, măcar să treacă în mod gustos. Am cumpărat petunii, halviță și l-am întâlnit pe Dan Oprina, regizor și om de radio, stabilit de mai multă vreme în Bănești, care a întinerit de când a părăsit Bucureștiul iar acum, ca fiu adoptiv al locului, nu pierdea niciun prilej de a se implica în viața urbei. Bravo Dan!
Ce-am văzut ?

Ne-am întors spre casă făcând un mic ocol prin pădurice unde săptămâna trecută am găsit într-o scorbură o familie numeroasă de căței pe care i-am cam adoptat întrucâtva. Așa că, de fiecare dată când ajungem la Câmpina, hrănim și mica comunitate forestieră, altminteri foarte simpatică

Semn că intuiția feminină funcționează și la căței, mater familias ne așteaptă de la intrarea în pădure și ne conduce la minorii înfometați, pe care îi mai alimentăm și individual.

Cel de mai sus e Zdreanță -cum altfel puteam să-i zicem?- un alt hoinar al pădurii Podu cu Tei, pentru care mai păstrăm de fiecare dată câte-un os.

Dominique Strauss-Kahn, victimă a conspirațiilor sau a propriilor slăbiciuni? (2)

Acum aș băga mâna în foc că ambele variante sînt adevărate. Adică, cred că a fost o conspirație cît China de mare și nu mă îndoiesc că regia a folosit din plin marfa clientului, adică apetitul său pentru sex(ul opus). Și a ieșit ...ce a ieșit. Însă dacă nu era asta, era cu siguranță altceva. Holywood-ul are tolba plină.

Probabil că DSK se simțea de mai multă vreme ca fluturele pe lampă, dovadă că își făcea publice temerile.( Dar asta nu îi tăia elanurile erotice.) E posibil ca ultima picătură pentru "simpatizanții" săi s-o fi reprezentat declarația de la începutul lui aprilie, sesiunea comună a FMI și BM, când DSK a spus răspicat " consensul de la Washington este depășit", ceea ce a coborât spre zero temperatura pe Wall Street. Adăugați la asta atitudinea extrem de pro-activă a lui DSK de a scoate din criză Grecia și celelalte țări PIIGS, ceea ce a iritat la maxim SUA și, în fine, o foarte probabilă înțelegere Sarkozy - Obama referitor la trecerea coordonării activităților în Libia- în contul Parisului- iar prețul plătit lui Sarko să fie capul celui mai periculos contracandidat.

Este clar ca lumina zilei că s-a terminat cu influența stângii la FMI iar atitudinea acestei organizații se va schimba radical față de țările aflate în criză. Grecia este prima care resimte cutremurul. Probabil că toți ați citit deja declarația guru-ului Roubini care a avertizat că Atena nu mai poate fi salvată iar FMI-ul și UE ar face bine să-și bage banii în altă parte. Vor urma Portugalia, poate Spania și de ce nu, România. Prioritățile noii ordini economice se rescriu. Puzzle-ul a fost refăcut peste noapte, unele piese au dispărut, altele le-au luat locul în grabă iar desenul din covor lucește în altă parte.

Si dacă cineva se mai îndoiește de povestea aedului, să mai arunce o privire către" Circe", camerista cea castă care, spun gurile rele, ar fi apărut în camera directorului FMI înainte ca să-și facă apariția prostituata comandată de acesta. Și, cu siguranță că, ceea ce a urmat, a fost, par erreur, dar cu acordul părților. După care, conform scenariului, a urmat reclamația. Si, chiar dacă mai întâi vine pizza și pe urmă poliția, iată că, de data asta, bravii policemani au fost mai iuți și, într-o oră l-au și arestat cu tam-tam pe DSK. Hazardul s-a scris dragii moșului.
Iat-o pe cadînă

Nafissatou Diallo pe numele ei guineez, depre care se zice că ar fi dobândit o bună experiență de cameristă din câteva filme pentru adulți, în care ar fi prestat.Dacă fotografia de mai jos, care a fost pusă în circulație de presa franceză, e reală, înseamnă că doamna în cauză avea ...argumente

Cine e păcălitul? Strauss-Kahn, fără îndoială, care probabil că din afacerea asta a învățat că nu iei în aceeași noapte și laxative și somnifere.
Cine e victima? Ei bine, aici e mai tragic pentru că reiese că noi toți sîntem capra tuturor, bună de muls, bună de tuns.
Să fim sănătoși că sănătatea-i mai bună decât toate!

Constantin & Elena

La mulți ani tuturor care își serbează ziua azi..
Este și ziua mea și a soției mele. A fost și ziua mamei mele care nu mai este.
Sîntem la Câmpina unde ne-am bucurat și de soare și de ploaie și de liniște

Am sădit, am cules și am depus flori în acest weekend. Am tuns iarba, am hrănit găinile, cățeii, pisoiul, porumbeii, mi-am ajutat vecinul să sprijinim o porțiune de gard. Apoi ne-au venit niște prieteni și am vrut să gătim ceva special. Așa că am pregătit niște frigărui cu creveți, lămâie și legume și unele cu piept de pui, ardei colorați, ceapă și cașcaval.Le-am alintat cu un sos de ulei de măsline ,limete, soia și oțet balsamic cu puțintel usturoi . Am avut și un assortiment de fromage cu struguri, roșii chery și mere iar doamna Felicia a pregătit un desert simplu și de efect- căpșuni cu frișcă si ciocolată. Am moderat cu un rose 3 Hectare și am vorbit până am rămas fără cuvinte. A fost bine, odihnitor și ne-am încărcat bateriile.Iată și câteva poze

A ieșit iar soarele  așa că  am în încheiat ziua cu o plimbare prin împrejurimi.Iată țintirimul Voila -

Să aveți un weekend plăcut.

The work is donne

"Cu o infinită tristețe, mă vad constrâns să prezint azi Consiliului de administrație demisia mea din funcția de director general al FMI. Tin să adaug că neg cu fermitate toate acuzațiile formulate împotriva mea. Vreau sa protejez această instituție pe care am servit-o cu onoare si devotament și ,în același timp vreau să-mi dedic toate fortele, timpul si energia pentru a-mi dovedi nevinovăția"- din scrisoarea trimisă azi dimineața de Dominique Strauss-Kahn conducerii FMI.

P.S. Ce bine că incomozii nu sînt îngeri. N-ar vorbi nimeni despre sexul lor, despre slăbiciunile lor, despre preferințele lor culinare, erotice etc și nici nu ar putea fi intimidați, șantajați, speriați sau făcuți să tacă for ever.

Strauss-Kahn,victimă a conspirațiilor sau a propriilor slăbiciuni?

N-am nici cea mai mică îndoială că Dominique Strauss-Kahn nu este vreo ușă de biserică,ba chiar el însuși recunoștea că are trei vulnerabilități - banii, femeile și apartenența la iudaism. Nu știu dacă asta era ordinea și nici care dintre ele mai atacabilă, mai condamnabilă sau mai sensibilă într-o campanie. Insă, cel puțin primele două, i-ar fi putut aduce o groază de prejudicii, odată angajat în lupta pentru prezidențiale (iată că i s-a întâmplat chiar înainte). Cert este că omul nu numai că se cunoștea foarte bine pe sine dar își cunoștea bine și meseria, si își știa și evalua corect și inamicii. Iar inteligența și flerul par a fi punctele sale forte. Așa că, era cu siguranță conștient de iritările pe care le stârnise prestația sa în fruntea FMI-ului, disponibilitatea cu care se angajase să se implice, poate mult prea prompt și generos, în planurile de salvare a Greciei, Irlandei, Portugaliei înainte ca acestea să falimenteze, la care se adaugă și săgețile lansate de el  la adresa Americii, pe care a considerat-o responsabilă de declanșarea crizei mondiale, însă poate că inamicul cel mai de temut îl monitoriza de la Paris, din Palatul Republicii, de unde dl Sarkozi vedea pe zi ce trece cum scade în sondaje ca untul la soare.

 DSK le știa foarte bine pe toate, dovadă că pe 28 aprilie, spunea unor jurnaliști de la Liberation că se așteaptă la un coup monte în campanie, chiar o înscenare galantă. Or,în atari condiții, adică deplin conștient de obiectivele sale, de riscurile care-l pândesc, omul care conduce cea mai importantă institutie financiară a lumii și aspiră la fotoliul de președinte al Franței, sare în fundul gol din duș și se napustește asupra unei harnice, modeste și caste cameriste de culoare neagră și vîrstă medie. Violul propriu zis nu se produce, se consumă doar un soi de tentativă descrisă de presupusa victimă cu lux de amănunte managerului hotelului Sofitel care, în loc s-o calmeze și să-i explice cine era clientul din apartamentul cu pricina, eventual să-i spună pe scurt și povestea cu clientul nostru, stăpânul nostru, ei bine, acesta cheamă poliția, identificându-l pe presupusul făptuitor, pe care NYPD îl ridică, o oră mai târziu, chiar de la bordul Air France-ului cu care venea la Paris. Sorry, dar pentru mine nu se leagă.

O da, sînt gata să cred că America n-are mamă ,n-are tată când e vorba apărarea cetățenilor ei.Și din asta ar trebui să avem cu toții de învățat. M-am convins când a fost vorba de judecarea ucigașului lui Teo Peter. Atunci am presupus că făptuitorul era un militar al SUA aflat în misiune și asta dădea un soi de justificare comportamentului umilitor al autorităților federale dar în cazul lui DSK avem de-a face cu o simplă imigrantă, angajată, a unui mare lanț hotelier care alege să-și riște reputația pentru a salva onoarea femeii de serviciu. Sună fabulos dar nu mă convinge.

Ce hotel din lume n-ar fi optat pentru a-și păstra clientul - ce client!!!- și a încerca să rezolve amiabil situația? Si, admițând că lucrurile s-au petrecut oarecum în sensul relevat de femeie, spuneți-mi ce amărâtă de cameristă n-ar fi acceptat o sumă de consolare, având și copii acasă?

Nu mă înțelegeți greșit, vă rog. Nu sînt în niciun caz apărătorul porcăriilor pe care le fac toți nemernicii îmbătați de putere doar că, ele , abuzurile mai marilor lumii se petrec la tot pasul și rămân nepedepsite, oameni buni. Așa că atunci când se întâmplă altminteri, nu poți decât să devii suspicios .
Iar povestea asta parcă are multe cusături cu ață albă...Nu credeți?

Grădinărit, bucătareală şi mici plimbări

De-abia ne-am întors de câteva minute dintr-o plimbare la barajul Paltinu, la cca 15 km de Câmpina, drumul fiind plin de turiști și de gropi dar locurile cu nimic mai prejos decât meleagurile helvetice. Barajul a împlinit de curând 40 de ani de când a fost dat în exploatare, pare încă în formă- slavă Domnului - iar lacul de acumulare, imens, vara este de-un albastru incredibil și înconjurat de versanți împăduriți, care-și schimbă și ei culoarea funcție de anotimp. Lipsa ploilor din această primăvară a făcut ca nivelul lacului să scadă destul de mult astfel incât, pe o porțiune însemnată, a apărut o plajă cu nisip fin care adună o groază de lume.Dacă aveți drum prin zonă, grăbiți-vă să vedeți minunea asta. Se poate și pescui (mai ales păstrav și clean), unii se plimbă și cu bărcile, mă rog, zona e grozavă, poate un pic aglomerată în weekend dar sînt și niște pensiuni în apropiere(.Bineînțeles că au apărut și niște nesimțiți care și-au făcut case în buza lacului și, mai nou, și tăietorii de lemn.) Am făcut câteva poze, inclusiv  cu ce am gătit azi la prânz- mușchiuleț împletit cu fire de ceapa si usturoi din gradina.

 Si ,cum altfel, o să adaug pozele cu saramura, executată după rețetă proprie, la care visează toți prietenii noștri care au apucat s-o guste. Evenimentul s-a petrecut ieri după ce am plantat răsadurile de roșii, crescute și alintate de doamna Felicia dar și mușcatele curgătoare, pe care le comandăm în fiecare an la Siebertz și cresc exact ca-n reclamele cu pensiuni din Salzburg. Am tuns și micul gazon și am mai aruncat câteva semințe de bănuți albi și roși. Seara, după ce obiectivul saramura a fost lichidat, mi-am condus amicii ce ne-au părăsit cu părere de rău și, apoi, cu motanul Pițurcă la picioare am recitit câteva pagini din Bibliografia generală - Ingeniosul bine temperat- de Mircea Horia Simionescu, într-o ediție retipărită la Nemira de Valentin Nicolau în 92, la peste 20 de ani de când fusese scrisă. Nu mai pusesem mâna pe ea din facultate când circula ferfenițită, de la unul la altul. Delicioasă.

Am un singur regret legat de weekendul ăsta - am fost atât de prins cu tot felul de activități încât realizez că am uitat cu totul de Convenția PDL-ului....

Acum, așa cum am promis, poze -
1.saramura de ieri

2.Mușchiulețul împletit de azi

3.Plimbarea la Paltinu-

E, cam asta a fost.Vă mulțumesc că ați trecut pe aici și să fiți sănătoși.

Institutul național de statistică a decretat ieșirea oficială din recesiune a României.
Românii,însă, au ieșit cum au putut...

Presiune (mare) pe Ashton

Odată în plus m-am convins  că dna Ashton e din alt film şi nu înţelege sau nu poate face nimic la bănosul său loc de muncă .Dezbaterile de săptămăna aceasta de la Strasbourg pe migraţie şi politică externă au relevat atăt o discrepanţă inacceptabilă între Consiliu şi Parlament dar mai ales un total defazaj al Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă si Securitate. Parlamentul European s-a dovedit extrem de nemulţumit de poziţia UE faţă de evoluţiile din ţările arabe, situaţia din Siria fiind catalogată drept un dezastru iar socialiştii vor ca UE să ocupe un loc permanent în Consiliul de Securitate. Propunerea baronesei Ashton de înfiinţare a unui birou la Benghazi a fost acceptată însă considerată nesatisfăcătoare. Întrega sa prestaţie de pănă acum este cotată de europarlamentari între slab şi inexistent. Reprezentanta Verzilor, Franziska Brentner,  nu s-a sfiit să afirme că "Ashton n-a înţeles nimic din fisa postului pe care îl ocupă". De altfel, legitimitatea ei este contestată şi de miniştrii de externe ai celor 27. Ministrul belgian Vanackere, în interviul pe care îl postam ieri, făcea publice nemulţumirile formulate şi de alţi colegi. În mediile politico-diplomatice de la Bruxelles se vorbeşte deja, din ce în ce mai des, de o posibilă plecare a dnei Ashton din fruntea diplomaţiei europene avansăndu-se în acest sens anul 2012.

P.S.  Din şirul de critici lansate de europarlamentari mi s-a părut poate cea mai relevantă, si pentru ca era lansata de un britanic, cea a lui David Campbell, care, nemulţumit de activitatea Serviciului diplomatic al UE îi cere dnei Ashton ...banii înapoi. Replica acesteia e palidă:

Presiune pe Ashton

Astăzi se așteaptă o dezbatere furtunoasă în Parlamentul European pe tema politicii externe și de securitate la care participă și Înaltul Reprezentant al UE, dna Catherine Ashton, de la a cărei numire în această funcție a trecut un an și jumătate. Prestația sa de până acum, mai ales lipsa de reacție în chestiunea revoltelor din nordul Africii, i-a dezamăgit și pe cei care au propus-o și pe cei care au acceptat-o. Astăzi va avea o zi grea la Strasbourg, prefigurată de criticile extrem de dure lansate zilele trecute de ministrul de externe belgian Steven Vanackere în Le Soir:

Aujourd’hui, je confirme notre volonté de rester un acteur, et de donner plus de place à l’Union européenne, mais je dois dire une certaine impatience – même si je suis contre l’immédiatisme.

Avec le traité de Lisbonne, on avait voulu traiter plusieurs défis. Il fallait améliorer la façon dont l’Union se présente à l’extérieur, mais aussi la stratégie économique de l’Union et le niveau de démocratie en son sein.

Quand je parle d’impatience, je pense notamment à la capacité de l’Union de parler d’une seule voix. Le Service européen d’action extérieure ne pouvait pas d’un coup résoudre tous les problèmes. Il a fallu un an pour créer cette esquisse de diplomatie européenne, et on est à l’heure du grand test que constitue le réveil arabe.

Il est clair que, maintenant, on attend l’Union européenne. Et j’ai quand même quelques réticences à être uniquement positif quand il s’agit de décrire comment nous avons géré tout cela jusqu’ici, parce que l’Union européenne n’a pas été unie au Conseil de sécurité et dans d’autres environnements multilatéraux.

Bien sûr, pour beaucoup de pays, la politique extérieure est au cœur de la souveraineté nationale. Nous, nous avons toujours voulu que le Service d’action extérieure soit l’axe central autour duquel les États membres peuvent s’organiser. Mais en l’absence d’un axe central qui répond, fait des analyses et tire des conclusions rapidement, les Allemands aujourd’hui, les Français demain, ou les Anglais, prennent une partie de ce rôle d’axe central, et c’est alors autour d’eux que les autres doivent s’organiser ! Le résultat est centrifuge, pas centripète.

Comment résoudre ce problème ? La diplomatie belge continue à pousser Ashton et son service à des positions fortes. À défaut, s’il y a silence et que ce silence est « occupé » par la France, l’Allemagne, etc., la diplomatie belge ira à la recherche de partenaires dans d’autres pays. Nous voulons être entendus. Et nous voulons continuer à pousser pour une position européenne.

Il faut aussi signaler qu’il y a une certaine lutte de pouvoir à l’intérieur des institutions, et il n’est pas dit que tout le monde souhaite qu’Ashton puisse jouer ce rôle.

Mais les grands pays n’ont-ils pas, globalement, pris plus de place ?

Par rapport à nos rêves, à notre ambition, ils prennent trop de place, mais ils ne prennent pas plus de place que dans le passé.

À la pratique, le traité de Lisbonne, c’est vraiment plus d’Europe ?

Oui. C’est un processus en cours. Les nouveaux instruments ne sont pas encore totalement installés. Mais je sais, je vois, je sens que les Européens ont compris que, pour être entendus, il faut dire la même chose ! La volonté est là, mais l’instrument qu’elle requiert n’est pas encore là.

Il est normal qu’Ashton ne soit pas partout en même temps. Il faut faire des choix, se concentrer sur les vrais enjeux, éviter de se perdre dans les détails, et une bonne gestion d’agenda. C’est ce qui réussit à Van Rompuy.

Mais aujourd’hui, je n’ai pas l’impression qu’avec le Service d’action extérieure, on en soit déjà là. On peut accepter que certains réagissent plus vite qu’Ashton, mais à condition qu’elle puisse prouver qu’elle travaille sur le moyen et le long terme – et sur des thèmes hyper-importants, comme l’énergie par exemple. Mais ça, je n’ai pas encore vu non plus.

Pendant la présidence belge, il y avait eu un débat sur notre relation avec les partenaires stratégiques. J’avais trouvé l’analyse préparée par les services d’Ashton assez décevante. C’était l’inventaire de ce que les gens qui regardent le monde savent déjà : la Chine, c’est important ; les pays émergents, il faut faire attention…

Cela dit, la façon dont les événements économiques et financiers ont été traités depuis le traité de Lisbonne prouve qu’il faut toujours avoir confiance : le processus d’intégration européenne ne s’arrête pas. Et ce malgré l’euroscepticisme croissant, les Vrais Finlandais, etc.

Troisième élément : la démocratie. Au début de notre présidence, j’affirmais que le Parlement européen était sans doute devenu le parlement le plus puissant du monde. Aujourd’hui, je me dis que je dois nuancer cela. Le Parlement européen est surtout parvenu jusqu’ici à retarder des choses ! Il n’a pas donné le cap ! Pour lui, la prochaine discussion sur les perspectives financières constituera un test très important.

À ce sujet, je voudrais dire que la Belgique entend que l’Union européenne ait un budget réel pour qu’elle puisse jouer son rôle. C’est du poujadisme de vouloir faire des économies partout.

30 de ani fără Bob Marley

In semn de remember un filmuleț despre his Master Short Happy Life

și două piese celebre

Enjoy.

O eroare de manipulare...

Ministrul de externe Teodor Baconschi  a recunoscut aseară la B1 TV, că expedierea comunicatului referitor la candidatura sa pentru un post în conducerea PDL, de catre biroul de presă al MAE a fost o gafă, mai precis..." o eroare de manipulare". Cam metaforic spus însă, nu-i aşa, greşeala recunoscută e...semn de corectitudine. Si mă găndesc că e bine că pe delicata noastră scenă politică sunt şi intelectuali iar unii au păstrat ceea ce dl Pleşu a sugerat mai demult, o minima moralia. Cei care vor să verifice şi să vadă mai mult , pot accesa linkul de mai jos:

http://inregistrari.b1.ro/view-09_May-2011-evenimentul_zilei-42.html

Diplomația de partid

De mai bine de zece ani, cred, primesc cu regularitate informații de biroul de presă al MAE despre evenimente ale diplomației române, agenda de lucru a minstrului, comunicate oficiale, lansări de carte specializată, în fine, acțiuni de mai mare ori mai mică amploare ale ministerului din Aleea Alexandru iar, de fiecare dată când timpul mi-a permis, mi-a făcut plăcere să le onorez cu prezența. Și nu pot decât să sper că și pe viitor voi primi astfel de informări.

Cu toate acestea nu pot să-mi ascund mirarea - ca să rămân într-un registru diplomatic - ce m-a cuprins, descoperind dimineață în căsuța electronică un comunicat al ministrului, sosit via biroul de presă al MAE, prin care eram informat că dl. Baconschi s-a decis să candideze "cu seriozitate și entuziasm", pentru funcția de prim -vicepreședinte al PDL. Foarte bine, dl Baconschi este un intelectual subtire, cu cărți și realizări, nu e un fitecine, poate să ardă etapele devenirii unui lider politic, n-are nevoie sa-și petreacă ani grei pe baricadele politice pentru a ajunge în Olimpul PDL-ului. La urma urmei, poate că, prin activitatea sa din ultimul an și jumătate, a făcut mai multe și a adus un capital de imagine partidului la care a aderat, eclipsându-i pe mulți din vechea gardă. Și atunci, poate că alegerea sa de către colegii de partid nu va fi decât o recunoaștere firească a meritelor sale. Însă de când trebuie să informeze biroul de presă al MAE despre luptele și obiectivele politice ale dlui Baconschi? De ce ar fi relevant pentru diplomația română că șeful ei - vremelnic- ar căpăta un scaun mai înalt în bucătăria politică a unui partid, fie el și unul de guvernare? Și dacă  foncția asta e atât de importantă pentru dl Ministru și activității sale pe tărâmul politicii externe românești, ce acoperire mai au recentele  sale declarații în care deplânge politizarea politicii externe?

Nu știu cui aparține acest malfunction, biroului de presă sau ministrului- mă îndoiesc că cei de la Comunicare transmit din proprie inițiativă orice - însă cred cu tărie că lucrurile astea nu trebuie amestecate iar informarea primită mi se pare mai mult decât o gafă, e... o eroare. Comparabilă cu acea reacție pripită de a amenința Franța și Germania,( care se opuneau intrării noastre în Schengen) cu punerea de-a curmezișul aderării Croației la UE.

Singur(i) acasă

Având treabă în București weekendul ăsta nu am putut merge cu fiu-meu și cu Ilincuța la Valea Doftanei la aer curat și un grătar care se anunța de zile mari. Așa că ei au plecat cu buburuza vineri seară iar noi am rămas să ne plângem de milă la București. Sâmbătă, cum spuneam, am avut de lucru, l-am refuzat și pe bunul meu amic Laviniu care mă tenta cu o partidă de pescuit la Cernica (ceea ce, dincolo de bucuria în sine a datului la pește includea și un prânz cu caras prăjit, mujdei si mamaliga pripita cum numai la cârciumioara din apropiere poți găsi).

In schimb azi, am fost liber ca păsările ceriului și, profitând de faptul că sînt primul care face ochi în casă, m-am uitat pe repede înainte la știri apoi am pregătit micul dejun  constând în portocale, brânză de vaci cu un strop de ulei de măsline și câteva roșii chery plus un petit espresso pentru mine și un ceai de iasomie pentru doamna Felicia. Am mâncat în pat, am lenevit, am ascultat Mircea Vintilă :

și apoi am citit cu voce tare, comentând și amuzându-ne "De ce iubesc femeile", a lui Mircea Cărtărescu.
O citisem și unul și celălalt dar ne-a făcut plăcere să ne încontrăm puțin, Felicia fiind cam fană Cărtărescu iar eu nepierzând niciodată ocazia să fac mișto de adolescența lui ușor întârziată. Pe de altă parte, unele dintre personaje îmi erau cunoscute, eu intrând în facultate la puțină vreme după ce Mircea a terminat-o, fiind coleg și cu prima lui sotie. Cel mai mult ne-am amuzat încercând să ghicim care dintre povești sau dintre atitudinile intelectualului complexat ale naratorului, l-au făcut pe dl Băsescu să se declare încântat de lectura cărții, ceea ce, evident că nu am descoperit, dl Președinte și Cărtărescu părându-ni-se la fel de compatibili precum saramura cu siropul de arțar.
Am abandonat lectura la prânz pentru a pregăti ceva ușor și rapid din ce aveam la îndemână. Am optat pentru niște paste cu somon afumat care nu mi-au luat mai mult de 15 minute. Am fiert pastele (eu folosesc Barilla - îmi și plac că nu se lipesc și apoi cred că sînt singurele paste din lume cărora li s-a făcut publicitate de însuși Fellini) , am pus și puțin ulei de măsline, apoi am prăjit o ceapă mică tăiată peștișori într-o lingură de unt aruncand și doi căței de usturoi tăiați foarte subțiri; am adăugat somonul tăiat felii, niște cremă de brânză Philadelphia, smântână si câteva cubulețe de brânză cu mecegai. Am lăsat totul la foc micuț preț de-un pahar de vin, am amestecat cu un strop de verdeață tocata marunt iar apoi cu pastele, lăsând totul la foc încă un minut. Am presărat parmezan  și am adăugat, pour la bonne bouche, niste frunze de busuioc si patrunjel. Scurt și de efect.

Chestia de mai sus a mers ca unsă cu un rose Terra Romana pe care l-am lungit și la desert, alcătuit la repezeală din brânza rămasă și un ciorchine de strugure. Și gata, povestea asta se termină aici!

Scoția independentă?

Dacă ar fi să ne luăm după Alex Salmond, președintele Partidului Național Scoțian, câștigătorul alegerilor locale de ieri, Anglia ar putea să piardă un locatar nesuferit și să câștige un vecin agreabil. Salmon este cunoscut de mai bine de 20 de ani ca un fanatic luptător pentru independența Scoției, propunându-și de multă vreme organizarea unui referendum în acest scop. Aseară, înainte de finalizarea numărării voturilor, obținuse deja o majoritate clară de 65 de mandate din 129 de locuri în Parlamentul local ceea ce l-a făcut să-și reafirme încrederea că va rămâne prim ministrul Scoției și va obtine independența așa cum a promis până în 2017. Fostul premier britanic, Gordon Brown - tot scoțian -  i-a atras atenția lui Salmond că independența Scoției ar duce la balcanizarea Marii Britanii iar actualul prim minstru, David Cameron, afirmă că va lupta cu fiecare fibră a ființei sale pentru a ține împreună Regatul Unit.

Charisma și discursul naționalist l-au făcut extrem de popular pe Salmond care, prin câștigarea alegerilor pare mai aproape ca niciodată de scopurile propuse. Viziunea sa e însă una destul de simplistă și încă nu convinge pe toată lumea, după cum puteți vedea dintr-un excelent reportaj difuzat de BBC Scotland

 Un ajutor extrem de important, atât financiar cât și de imagine, l-a primit din partea celui mai iubit fiu al Scoției, actorul Sean Connery care a promis că va reveni pentru totdeauna acasă după ce Scoția va deveni independentă. Actorul este convins că prietenul său Salmond îl va ajuta să-și vadă visul împlinit deși are 80 de ani

Ce se întâmplă cu o regiune care își câștigă autonomia prin separarea de o țară membră a UE, își păstrează ea statutul de membru al Uniunii? Comisia Europeană a dat mai demult un răspuns negativ în acest sens,ceea ce înseamnă că noul stat va trebui să înceapă procedurile de aderare. Salmond, evident, nu dă doi bani pe acest scenariu considerând că Scotia este în UE și așa va rămâne și după câștigarea independenței.

Pe de altă parte, independența Scoției ar putea constitui un precedent extrem de periculos atât pentru Regatul Unit cât și pentru multe alte țări din UE. Zeci de conflicte secesioniste ar bulversa continentul punând în pericol atât pacea cât și existența Uniunii.

Surprize, surprize la Chișinău

Spuneam ieri că surprizele se țin lanț în campania electorală din Republica Moldova  dar nu-mi imaginam că următoarea va apărea atât de curând. Astăzi, de ziua lui, premierul Vlad Filat a făcut un anunț șoc - PLDM își retrage candidatul din cursă pentru a-l susține pe liberalul Dorin Chirtoacă, favoritul acestor alegeri. Refuz să cred, așa cum s-au grăbit deja unii analiști să afirme că ar fi un cadou otrăvit din partea prim ministrului, ba chiar aș ține un pariu că nu e un scenariu pervers, ci un calcul rațional, lucid, eficient de ieșire din criza în care fusese împins PLDM-ul din cauza dezertărilor din ultima vreme. Dl Filat nu numai că iese din corzi prin această mutare inteligentă dar îi lasă în offside atât pe cei care au crezut că a trădat Alianța cât și pe demisionarul Godea, care, spre deosebire de Tănase, apare doar ca un modest oportunist. In loc să piardă lamentabil pe mâna lui Bodiu, de data asta premierul câștigă puncte susținându-l pe favoritul Chirtoacă, redobândind astfel simpatia multor moldoveni dezamăgiți și expediind un mesaj liniștitor către Bruxelles. Declarația ulterioară a Președintelui PD Marian Lupu, prin care îi promitea lui Dorin Chirtoacă voturile ce le va obține Valentina Buliga de la electoratul de stânga, nu a făcut decât să întregească ideea că, în fine, există o strategie comună și coerentă a Alianței pentru câștigarea alegerilor.Vorba lui Dorin Chirtoacă - Să fie într-un ceas bun.

Transcarpatia

O știre preluată de Rador care citează un portal de știri - UA Reporter - relevă o informație interesantă potrivit căreia oficialităţile de la Budapesta s-au arătat extrem de iritate  fata de modul în care Ucraina tratează minoritatea maghiară din regiunea Transcarpatia. Zilele trecute, liderii acestora au adresat o scrisoare  preşedintelui Viktor Ianukovici, in care şi-au exprimat indignarea faţă de Departamentul regional al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), comparând acţiunile întreprinse de instituţia respectivă cu cele ale fostului NKVD. Reprezentantii Societăţii Culturii Maghiare din Transcarpatia (KMKS) şi Asociaţia intelectualilor maghiari din Ucraina susţin că SBU exercită presiuni asupra etnicilor unguri, pentru ca aceştia din urmă să nu solicite obţinerea cetăţeniei Ungariei. Vicepremierul maghiar, Zsolt Shemen, a declarat că autorităţile din Ungaria sint îngrijorate cu privire la evenimentele din Transcarpatia şi a anunţat sprijinul Budapestei pentru etnicii maghiari care s-au plâns preşedintelui Ucrainei în legătură cu acţiunile Departamentului regional al SBU. Potrivit lui Zsolt Shemen, Budapesta nu a primit încă un răspuns din partea Kievului. "Şi Societatea Maghiarilor din Transcarpatia, şi noi aşteptăm explicaţii din partea Ucrainei cu privire la acţiunile Serviciului de Securitate. De asemenea, doresc să-i asigur pe toţi fraţii noştri de naţionalitate maghiară de faptul că Ungaria va fi de partea lor şi nu îi va lăsa în voia soartei" - a declarat vicepremierul Ungariei, responsabil cu politica naţională.

Potrivit lui Zsolt Shemen, Ungaria a pastrat si va mentine confidentialitatea asupra numelor tuturor etnicilor maghiari din străinătate care au primit cetăţenia ungară in dorinta de a-i proteja deoarece legile ucrainene interzic dubla cetatenie. Vicepremierul i-a sfătuit pe etnicii maghiari ca, în cazul în care vor apărea dificultăţi, să solicite obţinerea cetăţeniei chiar pe teritoriul Ungariei.

 Serviciul ucrainean de securitate se interesează în special de persoanele care apelează la consulatul Ungariei pentru a obţine cetăţenia maghiară. Preşedintele Societăţii pentru Cultură Maghiară din Transcarpatia, Miklós Kovács, susţine că persoane de naţionalitate maghiară din regiune au fost chemate la Direcţia SBU pentru "discuţii referitoare la obţinerea cetăţeniei maghiare". Miklós Kovács afirmă că i-a trimis o scrisoare preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, în care acuză serviciile de securitate ucrainene de "presiune şi ameninţări". Potrivit liderului comunităţii maghiare, pe numele acestor persoane nu au fost formulate acuzaţii, însă nici nu li s-a oferit posibilitatea de a apela la un avocat. "Astfel de acţiuni ale Serviciului de Securitate al Ucrainei amintesc de practica fostului NKVD, din epoca lui Stalin, îndreptată spre intimidarea cetăţenilor de naţionalitate maghiară. Aceasta este o umilire a întregii comunităţi maghiare din Transcarpatia iar acţiunile întreprinse de SBU afectează imaginea Ucrainei pe plan internaţional" - se menţionează în scrisoarea adresată preşedintelui ţării. Miklós Kovács îi solicită lui Viktor Ianukovici să ia măsuri pentru eliminarea acestor "acţiuni ilegale" amintindu-i că în Ucraina traiesc peste 150.000 de etnici maghiari iar la alegerile prezidenţiale de anul trecut, cei mai multi l-au votat.

Trebuie adăugat că, în Transcarpatia trăiesc cca 1.300.000 de locuitori dintre care, potrivit datelor oficiale aproximativ 80% ar fi ucraineni, 12% - maghiari, 3% - români si tot cam atatia ruși. Românii ar număra, dupa spusele autoritatilor 32.000 de suflete însa ei spun ca depășesc 50.000. Din păcate dificultatile lor sînt cumult mai mari decât cele ale maghiarilor din Transcarpatia, la asta contribuind și dezinteresul autoritătilor românesti din ultimii 20 de ani. Interesant de știut este ca mai există însă o categorie aparte de români in zona, circa 4.500 de suflete, trăind ca în Evul Mediu în creierii Carpatilor împaduriți, în satele Mircea (Mirke/Myrcha, 1.500 persoane) si Poroscova (Poroskovo, 3.000), în raioanele Velyky Berezin și Perecin, la 35 km N și, respectiv, 45 km N-E de Ujgorod, descoperiți în ultimii ani. Ucrainienii le zic “voloki” sau “loscarini”,acestor locuitori care știu ca vorbesc “rumanește”, dar au uitat cum îi cheamă.

Cineva povestese că, prin 1980, omenașii ăștia uitați de Dumnezeu, văzând pentru prima data un aparat de radio adus din Afganistan de un soldat, fiu al satului Poroscova, au ascultat cu uimire "vocile interioare" și au constatat că, de acolo dinăuntru se auzeau niște oameni care vorbeau așa ca ei drept pentru care au decretat că ei fac parte din poporul care se cheamă…”Radio București".

Despre meandrele politicii moldovenesti cu Alexandru Tanase

L-am avut invitat dimineata, la rubrica mea EUROINTERVIU de la Radio Bucuresti FM pe Alexandru Tanase, fost ministru al justitiei in Republica Moldova, care a demisionat din functie dar si din formatiunea  din care facuse parte, PLDM, dupa ce devenise probabil cea mai importanta voce a partidului, dupa premierul Filat. Poate prea importanta si prea credibila...
Acum este judecator la Curtea Constitutionala si pentru moment se va dedica reformei justitiei constitutionale insa nu exclude revenirea in prim planul politicii. Puteti citi acest interviu mai jos, prin bunavointa colegilor de la RADOR :

Dan Preda: Buna dimineata, dle Tanase.Aţi abandonat, aş spune, o carieră politică de succes, optând pentru principii morale, şi aţi furnizat prima surpriză de proporţii. A doua s-a produs alaltăieri, când un alt politician de valoare, dl Mihai Godea, a părăsit şi el, în plină campanie, partidul dlui Filat, anunţând că va candida independent la Primăria Chişinăului. Spuneţi-mi, există explicaţii, o motivaţie comună la aceste gesturi sau este vorba de motive individuale?

Alexandru Tănase: Buna dimineata.Eu cred că nu putem vorbi de o motivaţie comună, deoarece atât eu, cât şi dl Godea am avut fiecare motivele lui pentru care ne-am retras din partid. Eu am optat pentru o carieră profesională, dl Godea a optat pentru un proiect politic propriu. Să vedem exact care va fi natura şi esenţa acestui proiect. Aşa că eu cred că trebuie să privim separat aceste două situaţii.

Dan Preda: Şi dvs şi dl Godea aţi criticat încetinirea sau chiar abandonarea reformelor în Republica Moldova. De ce? Cine stă de-a curmezişul acestui proces?

Alexandru Tănase: Cred că este naiv să crezi că poţi derula reforme de amploare atâta timp cât nu există o stabilitate elementară la nivel politic. Aici este cea mai mare problemă şi încetinirea reformelor se datorează, cred eu, în primul rând crizei politice în care se află ţara noastră, în al doilea rând sigur că incapacităţii majorităţii parlamentare actuale de a fi consecventă în promovarea acestor reforme. În mod special, este vorba de reforma justiţiei, care nu poate fi derulată fără un sprijin parlamentar, politic, plenar.

Dan Preda: Ce blochează reforma în justiţie, pentru că este un loc pe care îl cunoaşteţi foarte bine, aţi fost, o recunosc şi adversarii dvs politici, unul dintre cei mai buni miniştri ai justiţiei, căruia i s-a găsit, am văzut, cu greu un înlocuitor? Şi atunci ce blochează reforma aici, la justiţie?

Alexandru Tănase: Eu cred că lipsa unei tradiţii şi a unei culturi democratice. Şi acea energie pe care o au majoritatea politicienilor noştri de a instaura controlul asupra tuturor proceselor care au loc în societate, inclusiv şi asupra justiţiei.

Dan Preda: Deci imixtiune politică, poate şi corupţie?

Alexandru Tănase: Eu cred că politic..., există şi elementul politic în acest sens, dar până la urmă este vorba de interese pur personale, nu neapărat de corupţie, dar poate fi vorba de o influenţă asupra anumitor procese.Şi cred eu că, atâta timp cât nu vom avea o majoritate parlamentară care va renunţa la orice idee de a mai controla justiţia, nu va fi posibil de a reforma nimic.

Dan Preda: Dar de ce nu funcţionează, totuşi, aşa cum ar trebui această Alianţă pentru Integrare Europeană, domnule Tănase?

Alexandru Tănase: Alianţa pentru Integrare Europeană nu este o formaţiune politică omogenă, care ar putea să adopte decizii şi să promoveze un program unic de reforme. Este un mariaj, aşa, din interes, ca să zic aşa.

Dan Preda: Este o coaliţie în care şi-au pus speranţele foarte mulţi moldoveni şi chiar şi UE.

Alexandru Tănase: Şi-au pus speranţele, dar să nu uităm că este o coaliţie foarte şi foarte eterogenă. Avem trei formaţiuni cu opţiuni politice destul de distincte, şi ca şi opţiune geopolitică, ca şi viziune asupra proceselor democratice şi viitorului Republicii Moldova. Cred eu că este destul de complicat şi nu ştiu care va fi viitorul acestei majorităţi, ţinând cont de acele divergenţe principiale care există în interiorul majorităţii. Mai mult de atât, la acestea se adaugă şi incapacitatea, cred eu, a multora dintre participanţii la aceste procese de a fi mai flexibili, de a face anumite compromisuri, anumite concesii, cu un scop foarte clar de a ne mişca mai accentuat pe agenda de reformă.

Dan Preda: Toată lumea poartă aceeaşi responsabilitate sau unii sunt mai responsabili decât ceilalţi pentru această funcţionare mai greoaie a Alianţei?

Alexandru Tănase: Nu putem vorbi de o responsabilitate solidară în cazul de faţă, dar nici nu cred eu, din poziţia mea de judecător la Curtea Constituţională, că ar fi potrivit să dau anumite note participanţilor. Eu cred că opinia publică înţelege exact ce se întâmplă, deoarece monitorizează de mai multă vreme foarte atent relaţiile şi abordările care sunt în coaliţia majoritară. Eu cred că este necesar ca şi cei care sunt mari, cei mai mari, să înveţe că poziţia dominantă asigură nu doar privilegii, dar şi responsabilităţi. Este exact ca şi în familie, cel mai mare poartă şi greul în raport cu cei mai mici. Dacă lucrul ăsta se va înţelege, cred eu că există şansă să ne mişcăm mai înainte.

Dan Preda: Deocamdată, pare că se înţelege mai greu acolo foarte sus, la vârf, unde spuneţi, pentru că, iată, se produc defectări destul de des. Dar să vorbim puţin despre campanie. Cum funcţionează şi cum vi se pare că gestionează Alianţa pentru Integrare Europeană aceste alegeri? Putem vorbi de o strategie cât de cât comună, de un adversar comun?

Alexandru Tănase: Nu cred că se poate acum contura exact care ar fi adversarul comun, deoarece în campanie fiecare partid a intrat pe cont propriu. Sigur că nu poate fi neglijat riscul revenirii comuniştilor la putere. Din acest punct de vedere, cel mai avantajat sigur că este actualul primar al Capitalei, domnul Dorin Chirtoacă, care se bucură de cel mai mare sprijin şi simpatie în municipiul Chişinău. Ca şi adversar, acesta l-ar avea pe Igor Dodon, care este reprezentantul Partidului Comuniştilor şi cred că cam aici se va da marea bătălie. Datele sondajelor pe care le mai avem şi noi demonstrează că acesta ar fi formatul. si ar fi bine ca toţi cei care sunt implicaţi în campanie să înţeleagă că nu este vorba doar despre o bătălie pentru o funcţie de manager al unui oraş, dar este vorba despre o poziţionare politică acre poate influenţa decisiv viitorul politic al ţării, în perspectiva unor eventuale alegeri anticipate.

Dan Preda: Ştiţi ce mă miră şi mă nelinişteşte? Comportamentul Partidului Liberal Democrat care îl atacă, mi se pare, mai vehement pe Dorin Chirtoacă decât pe reprezentantul comuniştilor, pe Igor Dodon, mai ales în contextul declaraţiilor recente ale domnului Godea, care afirma că dânsul vede o apropiere între partidul condus de premierul Filat şi comunişti. Cum comentaţi?

Alexandru Tănase: Această apropiere am sesizat-o şi eu mai devreme, chiar şi atunci când eram încă în interiorul partidului, nu am fost niciodată de acord cu ea. Eu cred că trebuie să avem un dialog cu toate formaţiunile politice, inclusiv cu opoziţia, dar este o mare diferenţă între un dialog şi o apropiere. Sigur, cred că este regretabilă această situaţie când majoritatea concurenţilor electorali şi-au propus ca scop eliminarea din cursă doar a actualului primar al Capitalei, domnul Chirtoacă, ignorând cu desăvârşire pe celălalt candidat, (Dodon)care este unul foarte, foarte serios şi care nu poate fi de neglijat. Domnul Chirtoacă a avut parte de un mandat destul de complicat. Am avut ocazia să muncesc alături de el în prima jumătate a mandatului său, când de fapt a fost antrenat într-o hărţuire din partea regimului comunist şi în a doua parte a mandatului sigur că nu a avut prea mult sprijin, chiar dacă este reprezentantul unei formaţiuni importante din coaliţia majoritară. Eu cred că acum, o dată cu finalizarea acestui scrutin electoral care va avea loc la începutul lunii iunie, vom avea o posibilitate de a repara această situaţie ca şi viitorul primar al Capitalei, fie că va fi domnul Chirtoacă, fie că va fi altcineva, să aibă o cooperare mai sănătoasă cu autorităţile centrale.

Dan Preda: N-ar fi decât în beenficiul cetăţenilor.

Alexandru Tănase: Păi, ar fi în beneficiul sistemului politic. Este absolut anormal când primarul general...

Dan Preda: Este boicotat chiar de guvernul din care face parte, cumva.

Alexandru Tănase: Păi, domnul primar ar şi votat guvernul, din care am făcut şi eu parte. Guvernul Alianţei pentru Integrare 1 a fost votat inclusiv şi de el şi din punctul acesta de vedere, cred că era necesară o relaţie de "fair-play" în relaţia autorităţi centrale - autorităţi locale care, din păcate, nu a avut loc.

Dan Preda: Domnule Tănase, m-am bucurat să constat că inclusiv foştii colegi din PLDM cred că steaua dvs nu a apus. Domnul Viaceslav Ioniţă, de pildă, afirma ieri că politicianul Tănase nu şi-a spus ultimul cuvânt. Sunt de aceeaşi părere, aşa încât ultima mea întrebare de azi ar fi de cât repaus are nevoie şi încotro va porni omul politic Alexandru Tănase.

Alexandru Tănase: Într-o ţară ca a noastră este absolut iraţional să-ţi faci planuri de lungă durată, nimeni nu ştie ce va fi în această zonă în câţiva ani de zile. Pentru moment, am decis să merg să muncesc la Curtea Constituţională, avem foarte mult de munci şi acolo, este o instituţie care a cam scăpat din vizorul oricăror procese de reformare de-a lungul anilor, şi nu mă refer doar la perioada în care am fost eu ministru al justiţiei, şi sper foarte mult că voi reuşi să impulsionez puţin din interior procesele, ca să mai animăm prin procesul de înfăptuire a justiţiei constituţionale. Mai apoi se va vedea, Dumnezeu ştie cum se vor derula lucrurile. Să sperăm că cel puţin persoane care la ora actuală sunt responsabile politic de situaţia din ţară vor trata-o cu mai multă responsabilitate.

Dan Preda: Dar nu excludeti ideea de a reveni în politică...

Alexandru Tănase: "Never say never".

Tito

Probabil sînt puțini cei care își amintesc și, mai puțini, cei interesați de cel despre care, o legendă de prin 1949, povestește că i-ar fi scris atotputernicului lider al URSS de la acea vreme, un mesaj de tipul Dragă tovarășe Stalin, vă rog să încetați a mai trimite oameni cu sarcina de a mă ucide. Deja am prins cinci până acum - unul mă urmărea cu o bombă, altul cu o pușcă...Dacă nu veți da curs rugăminții mele, o să trimit și eu unul la Moscova, la dvs și ...nu va trebui să mai trimit un al doilea.(Istoricul Adrian Cioroianu pare să fie convins de veridicitatea epistolei al cărei expeditor era, nimeni altul , decât liderul Iugoslaviei - Iosip Broz Tito.)

Se împlinesc azi 31 de ani de la moartea lui Tito cel care a fost considerat eliberatorul Iugoslaviei, care s-a împotrivit tuturor - lui Hitler, lui Stalin, Papei dar și lui Gheorghiu Dej (până prin 55 când s-au reconciliat) - și la ale cărui funeralii au participat peste 120 dintre cei mai importanți lideri ai lumii. Azi, doar câteva zeci de nostalgici sau foști tovarăși au mai venit la Belgrad, la Casa Florilor, unde este înmormântat, pentru a-i aduce un omagiu celui a săpat o pagină de istorie în stânca Balcanilor.

S-a născut pe 7 mai 1892 în Croația, la Kumrovec (parte a Imperiului Austro-Ungar), fiind al șaptelea fiu al unei familii sărace. Cu școala și-a încheiat repede conturile, angajându-se de tânar ca ucenic, apoi mecanic, ca prin 1913 să ajungă pilot de încercare pentru Daimler. Așa a luat contact și cu mișcarea muncitorească unde începe să activeze cu râvnă, devenind un fervent propagandist, ceea ce îi aduce și prima arestare. Pleacă apoi pe front, luptă împotriva Rusiei, se remarcă prin acte de mare curaj, devenind cel mai tânar sergent major al armatei austro-ungare. Ulterior e rănit, capturat de ruși, închis, este atras de de un grup bolșevic, e arestat din nou pentru implicare în demonstrațiile de la Petrograd, evadează, se însoară, muncește ici și colo iar apoi ajunge în Iugoslavia unde se alătură partidului comunist. Urmează o perioadă de intens activism, e arestat din nou, deși comuniștii câștigaseră 59 de locuri în Parlamentul de la Belgrad, iar după eliberare își intensifică activitatea politică în clandestinitate, folosind pseudonime ca Tito sau Walter. In 1937, după ce Stalin îl asasinează pe secretarul general al PCI, la Moscova, Tito preia această funcție. Invazia nazistă din 1941 îl transformă în scurtă vreme în eroul mișcării de rezistență. Armata de partizani a lui Tito devenise temută de însuși Hitler care plănuiește să-l asasineze dar atentatul eșuează. In 43 devine Mareșal și Președinte al Comitetului Național de Eliberare a Iugoslaviei pentru ca, doi ani mai târziu, după război, să câștige alegerile cu 96% din voturi. Monarhia a fost abolită, Iugoslavia devenea socialistă, după model sovietic iar Tito -  Prim Ministru și Comandant Suprem al Forțelor Armate.

Până la sfârșitul vieții va conduce cu mână forte (politician fără scrupule, naționalist și patriot) -Croația, Serbia, Bosnia, Slovenia, Macedonia și Muntenegru într-o singură țară puternică și cu un nivel de viață invidiat de toate celelalte state comuniste. Iugoslavia avea una dintre cele mai redutabile armate ale Europei, era singura țară comunistă care abolise sistemul de vize, iar mulți dintre iugoslavi lucrau în Occident.

Clipele de liniște, Tito și le savura la conacul său de pe insula Brjoni unde a primit vedete, președinți, regi și multe femei frumoase. Ii mai plăceau havanele și cognacul vechi.

 Iosip Broz Tito a murit într-un spital din Ljubliana pe 4 mai 1980. Probabil tot atunci apăreau și primele fisuri la temelia țării sale...

kill bin (laden)

După 10 ani de război împotriva terorismului, Osama bin Laden este ucis în Pakistan de catre o echipă de comando americană. Întâiul terorist al lumii este împușcat în cap după un schimb violent de focuri și, alături de el își mai pierd viața și alți membri ai familiei sale.
Președintele Obama anunța dimineață cu mândrie reușita acestei operațiuni desfășurată sub directa sa comandă.

Prima mea reacție este să constat că demersul american, dincolo de victoria din teren, bifează câteva câștiguri clare în planul semnificațiilor

-1. Chiar dacă traversează o perioadă mai dificilă, SUA rămâne prima putere a lumii, jandarmul mondial indiscutabil

-2. În pofida unor victorii mai mult sau mai puțin relevante până acum, războiul de 10 ani împotriva terorismului și-a atins obiectivele și anume pedepsirea principalilor responsabili pentru atacul din 11 septembrie 2001 asupra WTC

-3.Odată cu anunțul public al decesului lui Osama, dispare un mit. Indiferent că s-a produs mai demult sau acum, oficializarea morții îl scoate definitiv în decor pe bin Laden, decapitând Al Qaeda atât la propriu cât și în plan simbolic. (Ceea ce nu echivalează cu imposibilitatea reacției Al Qaeda.)

-4. Eliminarea liderului incontestabil al terorismului global marchează un moment de cotitură în cadrul războiului împotriva terorismului. Ceea ce mă face să cred că vor urma decizii strategice ale Administrației americane

-5. Reacția de bucurie, aproape primitivă, a unui mare număr de americani la anunțul veștii privind uciderea lui bin Laden, relevă că electoratul a căzut pe spate de admirație față de forța și inteligența actualului Președinte Obama, dându-i acestuia un avans considerabil în cursa pentru un nou mandat la Casa Albă

BUBE

Cel puțin două mi se pare că au apărut pe obrazul acestei victorii
- Când zvonurile despre o posibilă moarte a lui bin Laden circulau de multă vreme (dintre numeroasele versiuni care au circulat n-am s-o citez decât pe aceea a fostului premier pakistanez, dna Benazir Bhutto pe care o puteți asculta într-o înregistrare din 2007)

comunicarea dispariției primului terorist al lumii în modul în care s-a făcut, fără prezentarea probei, nu face decât să alimenteze scenariile conspiraționiste. (Aruncarea în apă a cadavrului celui mai căutat om de pe planetă nu se poate motiva printr-un inexistent obicei local)
- Lipsa de reacție din partea  multor lideri ai țărilor partenere ale SUA la eliminarea lui bin Laden generează suspiciuni față de procesul luării deciziilor în Coaliția antiteroristă.

1 Mai cutremurat

De regulă, la 5 dimineata nu prea mai dorm. In cursul săptamanii deschid televizorul, văd primele știri, mai târziu pornesc radioul. Sigur, așa e, primul gest e să îmi deschid calculatorul. O fi bine, n-o fi bine, ce sa fac, cum ma trezesc mă mănâncă degețelele...In weekend mai lenevesc citind o carte. Azi însă am preferat sa astept in pat dimineața, descifrand prin perdea, ca într-un teatru chinezesc,  jocurile luminii proiectate pe peretele dimpotrivă. Gustând racoarea plăcută din cameră, simți cum din zațul viselor de abia consumate se nasc planuri pentru ziua ce începe, zădarnicite, uneori, doar de-o nouă ațipeala de-o clipă. Cam așa era si azi până când, am avut senzatia ca supraponderalul nostru pisoi Pițurcă, a sărit in pat. Atât a fost, o clipă. Am asteptat amuzat sa vina sa se aseze pe bratul meu însa nimic nu s-a miscat iar nedumerirea mea s-a transformat in teamă, constatând ca nu era nici urmă de motan in pat si realizand ce se intamplase de fapt. Ai mei dormeau linistiti, ceea ce era bine. Eu am simțit pulsul accelerandu-mi-se si am avut nevoie de minute bune până să ma pot decide să cobor din pat pentru a deschide un televizor si laptopul. Fusese intr-adevar un cutremur la 5.24, de cca 5 grade. Usor, usor, teama s-a transformat in nelinste apoi s-a estompat intr-un soi de tristețe accentuata si de mailul unui prieten care îmi scria : "Dan, eram treaz in timpul cutremurului de acum cateva minute. Mi-a venit in minte: la cât de obisnuit sunt eu sa trec prin atâtea cu bine, la cât de multe bătălii grele si lungi am fost nevoit sa duc in tacere deplina in viata mea de până acum...Si vine o clipă din asta care poate darâma totul. Stupid."

Așa era, dar nu aveam stare să-i răspund iar la televizor se perindau politicieni aflați continuu în campanie cu declaratii sforaitoare  precum si prințul britanic proaspăt căsătorit care nu putea pleca in calatoria de nuntă pentru ca trebuia sa mearga la serviciu, pentru că, nu-i asa, poporul si țara înainte de toate. Mi se face rău...

Plec la brutaria aflata la o plimbare de 15 minute de casa sa cumpar paine proaspătă pentru breakfastul familiei sperând ca aerul curat si primavara de afară s ăîmi schimbe starea de spirit. Mirosul de pământ reavăn, abia stropit de ploaie, mi-a desfundat brusc nările și mi-a limpezit gândurile. Pe drum, nici țipenie. Mă întorc de la brutarie rupând vârtos un colț din pâinea caldă. Avea gust de cozonac. Pe strada pustie un tanar, in trening, alerga oprindu-se așa, pentru o clipă, din loc in loc, in fața câte unui gard. Se apleca, zăbovea putin si alerga mai departe in linistea dimineții. Nici măcar câinii nu-l lătrau. Apoi, la doi pași de mine, doi cățelandri au ieșit dintr-o curte, s-au napustit catre tânar care a scos ceva din borseta agățată de curea și s-a aplecat catre ei. Cățeii i-au ciugulit din palmă ce le oferea (boabe de hrană uscată), apoi s-au intors in curte cu cozile ridicate iar baiatul a plecat mai departe, trecând  zambitor pe langa mine...

La urma urmei, e 1 Mai, e o zi splendidă, mă duc să-i răspund amicului și sa-mi scot familia la plimbare.