1 Mai cutremurat

De regulă, la 5 dimineata nu prea mai dorm. In cursul săptamanii deschid televizorul, văd primele știri, mai târziu pornesc radioul. Sigur, așa e, primul gest e să îmi deschid calculatorul. O fi bine, n-o fi bine, ce sa fac, cum ma trezesc mă mănâncă degețelele...In weekend mai lenevesc citind o carte. Azi însă am preferat sa astept in pat dimineața, descifrand prin perdea, ca într-un teatru chinezesc,  jocurile luminii proiectate pe peretele dimpotrivă. Gustând racoarea plăcută din cameră, simți cum din zațul viselor de abia consumate se nasc planuri pentru ziua ce începe, zădarnicite, uneori, doar de-o nouă ațipeala de-o clipă. Cam așa era si azi până când, am avut senzatia ca supraponderalul nostru pisoi Pițurcă, a sărit in pat. Atât a fost, o clipă. Am asteptat amuzat sa vina sa se aseze pe bratul meu însa nimic nu s-a miscat iar nedumerirea mea s-a transformat in teamă, constatând ca nu era nici urmă de motan in pat si realizand ce se intamplase de fapt. Ai mei dormeau linistiti, ceea ce era bine. Eu am simțit pulsul accelerandu-mi-se si am avut nevoie de minute bune până să ma pot decide să cobor din pat pentru a deschide un televizor si laptopul. Fusese intr-adevar un cutremur la 5.24, de cca 5 grade. Usor, usor, teama s-a transformat in nelinste apoi s-a estompat intr-un soi de tristețe accentuata si de mailul unui prieten care îmi scria : "Dan, eram treaz in timpul cutremurului de acum cateva minute. Mi-a venit in minte: la cât de obisnuit sunt eu sa trec prin atâtea cu bine, la cât de multe bătălii grele si lungi am fost nevoit sa duc in tacere deplina in viata mea de până acum...Si vine o clipă din asta care poate darâma totul. Stupid."

Așa era, dar nu aveam stare să-i răspund iar la televizor se perindau politicieni aflați continuu în campanie cu declaratii sforaitoare  precum si prințul britanic proaspăt căsătorit care nu putea pleca in calatoria de nuntă pentru ca trebuia sa mearga la serviciu, pentru că, nu-i asa, poporul si țara înainte de toate. Mi se face rău...

Plec la brutaria aflata la o plimbare de 15 minute de casa sa cumpar paine proaspătă pentru breakfastul familiei sperând ca aerul curat si primavara de afară s ăîmi schimbe starea de spirit. Mirosul de pământ reavăn, abia stropit de ploaie, mi-a desfundat brusc nările și mi-a limpezit gândurile. Pe drum, nici țipenie. Mă întorc de la brutarie rupând vârtos un colț din pâinea caldă. Avea gust de cozonac. Pe strada pustie un tanar, in trening, alerga oprindu-se așa, pentru o clipă, din loc in loc, in fața câte unui gard. Se apleca, zăbovea putin si alerga mai departe in linistea dimineții. Nici măcar câinii nu-l lătrau. Apoi, la doi pași de mine, doi cățelandri au ieșit dintr-o curte, s-au napustit catre tânar care a scos ceva din borseta agățată de curea și s-a aplecat catre ei. Cățeii i-au ciugulit din palmă ce le oferea (boabe de hrană uscată), apoi s-au intors in curte cu cozile ridicate iar baiatul a plecat mai departe, trecând  zambitor pe langa mine...

La urma urmei, e 1 Mai, e o zi splendidă, mă duc să-i răspund amicului și sa-mi scot familia la plimbare.