Singur(i) acasă

Având treabă în București weekendul ăsta nu am putut merge cu fiu-meu și cu Ilincuța la Valea Doftanei la aer curat și un grătar care se anunța de zile mari. Așa că ei au plecat cu buburuza vineri seară iar noi am rămas să ne plângem de milă la București. Sâmbătă, cum spuneam, am avut de lucru, l-am refuzat și pe bunul meu amic Laviniu care mă tenta cu o partidă de pescuit la Cernica (ceea ce, dincolo de bucuria în sine a datului la pește includea și un prânz cu caras prăjit, mujdei si mamaliga pripita cum numai la cârciumioara din apropiere poți găsi).

In schimb azi, am fost liber ca păsările ceriului și, profitând de faptul că sînt primul care face ochi în casă, m-am uitat pe repede înainte la știri apoi am pregătit micul dejun  constând în portocale, brânză de vaci cu un strop de ulei de măsline și câteva roșii chery plus un petit espresso pentru mine și un ceai de iasomie pentru doamna Felicia. Am mâncat în pat, am lenevit, am ascultat Mircea Vintilă :

și apoi am citit cu voce tare, comentând și amuzându-ne "De ce iubesc femeile", a lui Mircea Cărtărescu.
O citisem și unul și celălalt dar ne-a făcut plăcere să ne încontrăm puțin, Felicia fiind cam fană Cărtărescu iar eu nepierzând niciodată ocazia să fac mișto de adolescența lui ușor întârziată. Pe de altă parte, unele dintre personaje îmi erau cunoscute, eu intrând în facultate la puțină vreme după ce Mircea a terminat-o, fiind coleg și cu prima lui sotie. Cel mai mult ne-am amuzat încercând să ghicim care dintre povești sau dintre atitudinile intelectualului complexat ale naratorului, l-au făcut pe dl Băsescu să se declare încântat de lectura cărții, ceea ce, evident că nu am descoperit, dl Președinte și Cărtărescu părându-ni-se la fel de compatibili precum saramura cu siropul de arțar.
Am abandonat lectura la prânz pentru a pregăti ceva ușor și rapid din ce aveam la îndemână. Am optat pentru niște paste cu somon afumat care nu mi-au luat mai mult de 15 minute. Am fiert pastele (eu folosesc Barilla - îmi și plac că nu se lipesc și apoi cred că sînt singurele paste din lume cărora li s-a făcut publicitate de însuși Fellini) , am pus și puțin ulei de măsline, apoi am prăjit o ceapă mică tăiată peștișori într-o lingură de unt aruncand și doi căței de usturoi tăiați foarte subțiri; am adăugat somonul tăiat felii, niște cremă de brânză Philadelphia, smântână si câteva cubulețe de brânză cu mecegai. Am lăsat totul la foc micuț preț de-un pahar de vin, am amestecat cu un strop de verdeață tocata marunt iar apoi cu pastele, lăsând totul la foc încă un minut. Am presărat parmezan  și am adăugat, pour la bonne bouche, niste frunze de busuioc si patrunjel. Scurt și de efect.

Chestia de mai sus a mers ca unsă cu un rose Terra Romana pe care l-am lungit și la desert, alcătuit la repezeală din brânza rămasă și un ciorchine de strugure. Și gata, povestea asta se termină aici!