miercuri, 4 mai 2011

Tito

Probabil sînt puțini cei care își amintesc și, mai puțini, cei interesați de cel despre care, o legendă de prin 1949, povestește că i-ar fi scris atotputernicului lider al URSS de la acea vreme, un mesaj de tipul Dragă tovarășe Stalin, vă rog să încetați a mai trimite oameni cu sarcina de a mă ucide. Deja am prins cinci până acum - unul mă urmărea cu o bombă, altul cu o pușcă...Dacă nu veți da curs rugăminții mele, o să trimit și eu unul la Moscova, la dvs și ...nu va trebui să mai trimit un al doilea.(Istoricul Adrian Cioroianu pare să fie convins de veridicitatea epistolei al cărei expeditor era, nimeni altul , decât liderul Iugoslaviei - Iosip Broz Tito.)

Se împlinesc azi 31 de ani de la moartea lui Tito cel care a fost considerat eliberatorul Iugoslaviei, care s-a împotrivit tuturor - lui Hitler, lui Stalin, Papei dar și lui Gheorghiu Dej (până prin 55 când s-au reconciliat) - și la ale cărui funeralii au participat peste 120 dintre cei mai importanți lideri ai lumii. Azi, doar câteva zeci de nostalgici sau foști tovarăși au mai venit la Belgrad, la Casa Florilor, unde este înmormântat, pentru a-i aduce un omagiu celui a săpat o pagină de istorie în stânca Balcanilor.

S-a născut pe 7 mai 1892 în Croația, la Kumrovec (parte a Imperiului Austro-Ungar), fiind al șaptelea fiu al unei familii sărace. Cu școala și-a încheiat repede conturile, angajându-se de tânar ca ucenic, apoi mecanic, ca prin 1913 să ajungă pilot de încercare pentru Daimler. Așa a luat contact și cu mișcarea muncitorească unde începe să activeze cu râvnă, devenind un fervent propagandist, ceea ce îi aduce și prima arestare. Pleacă apoi pe front, luptă împotriva Rusiei, se remarcă prin acte de mare curaj, devenind cel mai tânar sergent major al armatei austro-ungare. Ulterior e rănit, capturat de ruși, închis, este atras de de un grup bolșevic, e arestat din nou pentru implicare în demonstrațiile de la Petrograd, evadează, se însoară, muncește ici și colo iar apoi ajunge în Iugoslavia unde se alătură partidului comunist. Urmează o perioadă de intens activism, e arestat din nou, deși comuniștii câștigaseră 59 de locuri în Parlamentul de la Belgrad, iar după eliberare își intensifică activitatea politică în clandestinitate, folosind pseudonime ca Tito sau Walter. In 1937, după ce Stalin îl asasinează pe secretarul general al PCI, la Moscova, Tito preia această funcție. Invazia nazistă din 1941 îl transformă în scurtă vreme în eroul mișcării de rezistență. Armata de partizani a lui Tito devenise temută de însuși Hitler care plănuiește să-l asasineze dar atentatul eșuează. In 43 devine Mareșal și Președinte al Comitetului Național de Eliberare a Iugoslaviei pentru ca, doi ani mai târziu, după război, să câștige alegerile cu 96% din voturi. Monarhia a fost abolită, Iugoslavia devenea socialistă, după model sovietic iar Tito -  Prim Ministru și Comandant Suprem al Forțelor Armate.
Până la sfârșitul vieții va conduce cu mână forte (politician fără scrupule, naționalist și patriot) -Croația, Serbia, Bosnia, Slovenia, Macedonia și Muntenegru într-o singură țară puternică și cu un nivel de viață invidiat de toate celelalte state comuniste. Iugoslavia avea una dintre cele mai redutabile armate ale Europei, era singura țară comunistă care abolise sistemul de vize, iar mulți dintre iugoslavi lucrau în Occident.
Clipele de liniște, Tito și le savura la conacul său de pe insula Brjoni unde a primit vedete, președinți, regi și multe femei frumoase. Ii mai plăceau havanele și cognacul vechi.

 Iosip Broz Tito a murit într-un spital din Ljubliana pe 4 mai 1980. Probabil tot atunci apăreau și primele fisuri la temelia țării sale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu