Strauss-Kahn,victimă a conspirațiilor sau a propriilor slăbiciuni?

N-am nici cea mai mică îndoială că Dominique Strauss-Kahn nu este vreo ușă de biserică,ba chiar el însuși recunoștea că are trei vulnerabilități - banii, femeile și apartenența la iudaism. Nu știu dacă asta era ordinea și nici care dintre ele mai atacabilă, mai condamnabilă sau mai sensibilă într-o campanie. Insă, cel puțin primele două, i-ar fi putut aduce o groază de prejudicii, odată angajat în lupta pentru prezidențiale (iată că i s-a întâmplat chiar înainte). Cert este că omul nu numai că se cunoștea foarte bine pe sine dar își cunoștea bine și meseria, si își știa și evalua corect și inamicii. Iar inteligența și flerul par a fi punctele sale forte. Așa că, era cu siguranță conștient de iritările pe care le stârnise prestația sa în fruntea FMI-ului, disponibilitatea cu care se angajase să se implice, poate mult prea prompt și generos, în planurile de salvare a Greciei, Irlandei, Portugaliei înainte ca acestea să falimenteze, la care se adaugă și săgețile lansate de el  la adresa Americii, pe care a considerat-o responsabilă de declanșarea crizei mondiale, însă poate că inamicul cel mai de temut îl monitoriza de la Paris, din Palatul Republicii, de unde dl Sarkozi vedea pe zi ce trece cum scade în sondaje ca untul la soare.

 DSK le știa foarte bine pe toate, dovadă că pe 28 aprilie, spunea unor jurnaliști de la Liberation că se așteaptă la un coup monte în campanie, chiar o înscenare galantă. Or,în atari condiții, adică deplin conștient de obiectivele sale, de riscurile care-l pândesc, omul care conduce cea mai importantă institutie financiară a lumii și aspiră la fotoliul de președinte al Franței, sare în fundul gol din duș și se napustește asupra unei harnice, modeste și caste cameriste de culoare neagră și vîrstă medie. Violul propriu zis nu se produce, se consumă doar un soi de tentativă descrisă de presupusa victimă cu lux de amănunte managerului hotelului Sofitel care, în loc s-o calmeze și să-i explice cine era clientul din apartamentul cu pricina, eventual să-i spună pe scurt și povestea cu clientul nostru, stăpânul nostru, ei bine, acesta cheamă poliția, identificându-l pe presupusul făptuitor, pe care NYPD îl ridică, o oră mai târziu, chiar de la bordul Air France-ului cu care venea la Paris. Sorry, dar pentru mine nu se leagă.

O da, sînt gata să cred că America n-are mamă ,n-are tată când e vorba apărarea cetățenilor ei.Și din asta ar trebui să avem cu toții de învățat. M-am convins când a fost vorba de judecarea ucigașului lui Teo Peter. Atunci am presupus că făptuitorul era un militar al SUA aflat în misiune și asta dădea un soi de justificare comportamentului umilitor al autorităților federale dar în cazul lui DSK avem de-a face cu o simplă imigrantă, angajată, a unui mare lanț hotelier care alege să-și riște reputația pentru a salva onoarea femeii de serviciu. Sună fabulos dar nu mă convinge.

Ce hotel din lume n-ar fi optat pentru a-și păstra clientul - ce client!!!- și a încerca să rezolve amiabil situația? Si, admițând că lucrurile s-au petrecut oarecum în sensul relevat de femeie, spuneți-mi ce amărâtă de cameristă n-ar fi acceptat o sumă de consolare, având și copii acasă?

Nu mă înțelegeți greșit, vă rog. Nu sînt în niciun caz apărătorul porcăriilor pe care le fac toți nemernicii îmbătați de putere doar că, ele , abuzurile mai marilor lumii se petrec la tot pasul și rămân nepedepsite, oameni buni. Așa că atunci când se întâmplă altminteri, nu poți decât să devii suspicios .
Iar povestea asta parcă are multe cusături cu ață albă...Nu credeți?