Pierderea locului de muncă generează migrația, fenomen de care am fost afectat personal ieri când mi s-a stricat mașina de tuns iarba, evident, în plin proces lucrativ. Așa că, rămas fără obiectul muncii până săptâmâna viitoare când urmează să primesc piesa defectă de la Bricostore, mi-am luat jumătatea și am dat o fugă la piață după legume proaspete și telemea de Sibiu. Apoi, văzând un afiș imens ce anunța un festival folk la Bănești și nemaiavând nicio treabă și ziua fiind superbă, am fost să aruncăm un ochi, mai ales că astfel de evenimente sînt însoțite, de regulă, de tot felul de manifestări adiacente - produse tradiționale, miere, expoziții florale, ca să nu mai spun ce prilejuri nemaipomenite de socializare se dovedesc a fi. Așteptările noastre s-au împlinit doar pe jumătate pentru că ora de începere se amânase din cauza amplasării logisticii iar cei câțiva localnici deciși să aștepte se proptiseră în câte un mic și-o bere, pentru că dacă e să treacă timpul, măcar să treacă în mod gustos. Am cumpărat petunii, halviță și l-am întâlnit pe Dan Oprina, regizor și om de radio, stabilit de mai multă vreme în Bănești, care a întinerit de când a părăsit Bucureștiul iar acum, ca fiu adoptiv al locului, nu pierdea niciun prilej de a se implica în viața urbei. Bravo Dan!
Ce-am văzut ?
Ne-am întors spre casă făcând un mic ocol prin pădurice unde săptămâna trecută am găsit într-o scorbură o familie numeroasă de căței pe care i-am cam adoptat întrucâtva. Așa că, de fiecare dată când ajungem la Câmpina, hrănim și mica comunitate forestieră, altminteri foarte simpatică
Semn că intuiția feminină funcționează și la căței, mater familias ne așteaptă de la intrarea în pădure și ne conduce la minorii înfometați, pe care îi mai alimentăm și individual.
Cel de mai sus e Zdreanță -cum altfel puteam să-i zicem?- un alt hoinar al pădurii Podu cu Tei, pentru care mai păstrăm de fiecare dată câte-un os.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu