Orient islamic sau Coran democratic?

O intelepciune evreiasca spune ca partea proasta a razboaielor este ca stii cu cine incepe dar nu stii cu cine se termina. Si daca te uiti la ceea ce se intampla acum in sudul Mediteranei, la felul in care au evoluat lucrurile si s-au aprins revoltele in vreo 20 de tari, care nici nu visau ca regimurile lor linistite si puternice se vor sparge precum ouale de Pasti, realizezi ca: 1. lucrurile nu sint niciodata asa cum par; 2. puterea poporului e mare; 3. vointa lui Allah e nemasurata. Iar astea fiind zise putem sa ne luam fericiti de mana si sa ne uitam cu ochii mari de emotie la CNN, BBC sau unde vreti dvs pentru a vedea - in direct, desigur - ce mai decid popoarele din nordul Africii si Orient in privinta viitorului lor. Pentru cei nehotarati sau carcotasi am mai pastrat un argument, o declaratie recenta a ultimului presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, care le spunea celor de la Ria Novosti: "Nu cred ca ceea ce se intampla in aceste regiuni a fost pregatit sau declansat de cineva. Aceste procese trebuie studiate si intelese in contextul tuturor evolutiilor din Europa si lumea intreaga". (Merci monsieur President, chapeau bas, ne-am luminat. Am gasit cheia in care trebuie sa citim cum autoincedierea tanarului tunisian Mohamed Bouazizi a aprins toata Africa de nord si Orientul iar saltul de la balconul Parlamentului Romaniei, al unui alt tanar, in plina sedinta, n-a periclitat o motiune dar l-a trimis pe bietul protestatar la psihiatru. E chestie de context.)

Dincolo de gluma - dar ce-ar mai ramane din noi, românii, daca ne-am pierde si bascalia - lucrurile au luat-o atat de tare razna in zona cu pricina incat e greu de crezut ca, pe termen scurt, cineva (popoarele respective, UE, SUA, NATO, ONU) ar putea pune ordine acolo. Ba, dimpotriva. Decizia ONU de a reactiona militar pentru a-i ajuta pe rebelii din Libia (cine sint rebelii acestia, cine-i inarmeaza, reprezinta ei macar 15% din populatia Libiei?) va duce la intensificarea conflictului si la cresterea numarului de victime.

Cat despre Gadaffi, care pana mai ieri era mangaiat pe crestet de Berlusconi, Blair si Sarkozi iar acum a redevenit dictator si terorist, ei bine, el imi aminteste de o scena din filmul SF "Taramul uitat de timp" in care un personaj impusca un dinozaur in inima iar acesta continua sa-l alerge, explicatia vanatorului fiind simpla: dinozaurul 

era atat de primitiv incat nu-i ajunsese informatia ca a murit, la creier. Trebuie sa fii naiv - iar Gadaffi nu este nici naiv si nici sarac - sa crezi, dupa inlaturarea unui aliat american de nadejde, cum era Mubarak (despre care presedintele Israelului, Shimon Peres, afirma si dupa plecarea acestuia:"Intotdeauna am avut si avem inca un mare respect pentru presedintele Mubarak care a 

reusit sa pastreze pacea in Orientul Mijlociu) ca mai poti ramâne la cârma Libiei. Este, deci, o chestiune de zile pana cand va cadea si bastionul Gadaffi din faţa valului democratic care infierbanta sudul Mediteranei. Si ce mai ramane? Ramane o zona intinsa, cu relevanta geostrategica, cu rezerve naturale atractive dar si cu o populatie saraca, putin educata, complicata prin traditii si religie. Devine Orientul islamic sau se "democratizeaza" Coranul? Greu de spus. In orice caz Vestul va trebui sa actioneze urgent pentru a contribui la hranirea acestei populatii ramase fara stapan si va trebui sa lucreze de acolo din interior la democratizarea acestor state pentru, ca in secunda doi, va trebui să facă faţă unui val de emigraţie fără precedent. Si nu acesta a fost scopul. Pentru că - nu-i aşa?- râdem, glumim, dar nu părăsim incinta...