Weekendul acesta m-am convins, odata in plus, de adevarul unui logo propus mai demult de catre un ministru de externe, de care s-a ras multa vreme (de logo, nu de ministru): "Romania mereu surprinzatoare".
Adica mi-am suit familia in masina si am plecat catre Harghita - via Campina - cu gandul de a prinde ultima zapada pentru ski si de a ne rasfata cu produsele bucatariei locale iar eu, cu dorinta secreta de a continua sa postez - baiser voles - pe noul meu blog. Ghinion: 1-Tineam minte cat de frumoase erau locurile, uitasem cat de varza erau drumurile. 2-Terminalul meu Orange si nici RRA n-au acoperire.
Asa ca, ajuns cu greu, m-am rezumat la plimbari, vizionat fiu-meu Vlad si prietena lui pe partie, putina lectura din Genevieve Tabouis, gulas, palinca... Insa cel mai mult, ca niciodata, atat in cochetul restaurant cat si in camera, m-am uitat la televizor unde, din 8 programe 5 erau in ungureste si 3 in romaneste si pe fiecare puteam vedea evolutia dramei din Japonia. Nu sint un ipocrit ca sa va spun ca de joi n-am mai dormit de grija japonezilor si nu m-am mai bucurat de locurile acelea si de grija cu care oamenii lui papa Benedek ne inconjoara de fiecare data. Doar ca, de data asta placerea a fost cam pe jumatate pentru ca nu ai cum sa nu fii macar stanjenit de confortul pe care ti-l da bucuria de pe chipurile celor dragi, de seninatatea si linistea din jur cand stii ca undeva milioane de oameni trec printr-o catastrofa care le marcheza definitiv destinele. M-am trezit la tot felul de ore cautand telecomanda sa vad ce se mai intampla. Iar senzatiile erau amestecate: teama si admiratie. Totul se deruleaza in direct adesea, e ca intr-un film de actiune doar ca de data asta e real. Nu e The Day After ci e chiar azi ...acolo. Si e de neinchipuit. Am vazut o fata, o studenta cred, aflata la scoala in Romania care era ingrijorata, avea familia acolo in zona afectata dar nu am vazut disperare pe chipul ci mai curand incredere; incredere ca sistemul va functiona si de data aceasta. Spunea ca si la scoala se preda o materie despre cutremure iar la 1 septembrie japonezii organizeaza ziua prevenirii dezastrelor cand se fac simulari de cutremure. Au 3 reguli de o simplitate uluitoare pe care le stiu si le aplica: 1) Nu impinge! 2) Nu alerga! 3) Nu sta la povesti! Ei, ce ziceti? Vedeti asa ceva functionand in Romania? Aflu acuma cand scriu ca Institutul de Meteorologie japonez a comunicat ca, in zona epicentrului, cutremurul a avut 9 grade. Incredibil! Si cata incredere si solidaritate - as spune chiar calm - se citeste pe fata tuturor japonezilor. Nu va e clar ca oamenii astia care au recladit de la zero Hiroshima si Nagaski vor reface totul la loc in cativa ani? Dar va amintiti si de conationalii nostri carora acum vreo doi ani le luasera casele inundatiile si priveau de la carciuma cum le dezgropau din noroi militarii?!.. Comentariile va las pe voi sale faceti.
Si am mai auzit ceva care mi-a facut pielea ca de gaina: de vreo doua zile ei, japonezii, au renuntat la salutul lor traditional Konnichiwa! - un fel de Buna ziua! - si isi spun unul altuia Dai togo! Asta inseamna: Capul sus, japonezule!...
PS: Nu mai sint in stare sa va povestesc acum despre cat de bine poate fi la Lobogo dar o sa revin altadata si cu poze. Deocamdata imaginile dezastrului din Japonia fac in continuu inconjurul lumii. Aici, o inregistrare video de la televiziunea japoneza NHK, cu secvente ale teribilului Tsunami, filmate din elicopter la putin timp dupa cutremur:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu