sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Povești grecești


De ce nu referendum? M-am tot întrebat eu în neștiința și, mai ales, lehamitea mea, care mă ține de vreo lună de zile de când nici nu m-am mai învrednicit să scriu ceva.  Cu cât mai mulți argumentau sau, și mai rău, avertizau că Grecia nu trebuie sub nicio formă să apeleze la referendum, cu atât mai tare constatam că mintea mea (atâta câtă e) se bloca pe întrebarea ”de ce nu referendum?”. Si, uite așa, cu cât Europa îl hulea mai vehement pe premierul Papandreu, cu atât mi se părea că-și spală greșelile consultând-și poporul înaintea de luarea (sau impunerea) unor măsuri extraordinar de dure.
Probabil doar lipsa mea de pregătire economică mă făcea să fiu atât de liniștit și împăcat, la începutul săptămânii cînd guvernul de la Atena se decisese să apeleze la referendum înainte de a accepta oferta ”doi într-unul” - adică ajutor plus măsuri dure - propusă de UE. Ce putea fi mai normal decât să-ți întrebi poporul dacă e dispus să accepte toate deciziile drastice convenite de cancelariile occidentale când, la urma urmelor, el, poporul le suportă? Nu era o dovadă de democrație? Nu era normal ca Papandreu și Europa să-și amintească de faptul că la Atena a apărut democrația? Și apoi ce e ilegal sau incorect în a organiza un referendum într-o astfel de situație? La dicționar scrie că referendumul este un proces de consultare directă a cetățenilor unei țări în legătură cu textul unui proiect de lege de importanță deosebită sau aspra unei situații de importanță deosebită. Și atunci, ce era rău în organizarea unui referendum, ce nu se potrivea cu definiția? Aa, exista posibilitatea ca grecii să spună Pardon, băgați-vă undeva proiectul vostru care atentează la nivelul nostru de trai pentru că voi, politicienii ați făcut datoriile, voi le-ați ascuns și ați făcut altele în cârdășie cu băncile și oficialii de la Bruxelles care au închis ochii ani la rând și acum vor să ne ia pielea. Asta da, era foarte posibil să se întâmple.Tot așa cum, la o întrebare de tipul Sînteți de acord să strângem cureaua 2 sau 5 (?) ani și să putem rămâne în UE, cu argumente bine prezentate 2-3 luni până la referendum, grecii să-și fi dat acordul.
Citeam recent că un cunoscut îl avertiza pe premierul Papandreu ca nu cumva să-i treacă prin cap să se compare cu legendarul Ulise, cel care se angajase să-și conducă oamenii într-o eroică și lungă călătorie, pentru că voiajul acela fusese plin de evenimente nasoale iar Odiseu și-a pierdut toți oamenii pe drum, ajungând el însuși în Ithaca în fundul gol. Cei care au citit povestea, și nu mă îndoiesc că voi știți cu toții despre ce-i vorba pentru că, altfel ați citi daily cotcocodac sau click, în orice caz nu v-ați afla aici, cunoașteți, deci, că aventura cu pricina a durat, a durut și se termina al naibii de prost dacă personajele nu erau animate de o mare încredere. Cine se putea încrede în cine în condițiile de față? UE în autoritățile grecești? Să fim serioși. De câteva zeci de ani încoace mint și când respiră. Grecia în bunele intenții ale UE? Rezon. Franța și Germania presează Grecia să accepte planul de salvgardare propus doar pentru ca băncile lor, care au finanțat datoria Atenei în proporție de cca 90%, să-și recapete banii. Și atunci, nu era normal ca guvernul elen să încerce să stabilească o relație de încredere cu poporul său? Era mai bine să procedeze ca la noi, să fim anunțați că ni se taie salariile cu 25%, că se vor face atâtea concedieri, că se va majora TVA-ul la 24% și nimeni să nu fie întrebat nimic? Să nu știi ce economii se fac și unde se duc? Ba, nici măcar reacție socială n-a existat. Nici pro, nici contra. Am înghițit în sec și am zis Ferească Dumnezeu de mai rău.
Așa că, mi-am zis, într-o Europă care uită din ce în ce mai des să-și consulte cetățenii (și nici nu vă mai dau exemple, că am o groază și le știți și voi), Papandreu dă un exemplu de normalitate. Riscant dar foarte întemeiat. Greșit, wrong answer, die luge, flit dragi pallikari. Dl Papandreu s-a razgândit ieri. Nu mai facem referendum dacă ne băgăm la guvern de uniune națională. Ce credeați bă, fraierilor, că mă intereseză ce vreți voi? Ce numa` democrația s-a făcut p-acilea, am făcut și io un banc, ce, de anekdotos n-ați auzit băi zorba-giilor? Dl prim ministru s-a sucit și a înțeles că viitorul țării e prea important ca să fie lăsat la mâna unui Iannis oarecare, trântor, evazionist, naționalist, chefliu și filozof . Așa că, după și-a aburit poporul, a ales să decidă singur... ce-au hotărât alții. Bravos, dom` premier! Mare om, mare caracter!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu