”Istoria și excepționalismul corupției românești”- A. Severin

Când am citit pe calendarul RADOR informația, primul gest a fost să o verific. Era reală deși părea de neconceput - Adrian Severin urma să țină o prelegere despre corupție la Fundația Titulescu, mai precis, despre ”Istoria și excepționalismul corupției românești”. Așa că la ora 11 mă aflam în casa fostului nostru mare diplomat, din Soseaua Kiseleff unde erau deja instalate o mulțime de televiziuni deoarece, aflam în timp ce urcam scările, Severin ar fi urmat să-și anunțe demisia din Parlamentul European. ”Mira-m-aș”, mi-am zis, în timp ce îmi făceam loc cu dificultate printr-un grup de tineri zgomotoși care împărțeau afișe în care i se mulțumea ironic lui Severin că a ales să-și dea demisia din PE.

Conferința a durat o oră și a fost urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri într-o atmosferă care se încinsese în câteva rânduri datorită protestului derulat chiar în sală. Trebuie să spun, din capul locului că, în pofida suspiciunilor mele, nu a fost o tiradă îndreptată împotriva lui X sau Y și nici, evident, o penitență din partea lui Severin, o încercare de a-și pune cenușă în cap de a-și scuza gestul de acum nouă luni sau a și-l compensa cu o demisie. Nici vorbă. A fost o prelegere reală, care și-a propus să demonstreze cu argumente, că România nu este atât de coruptă pe cât vor alții să o arate, că există corupție și prin casele mai mari ale Occidentului dar, de secole s-a creat un mit - acela al Occidentului curat și Orientului murdar iar, în acest context, România devine vinovatul de serviciu al UE și soluția la îndemână pentru exportul oricăror probleme nașpa ale marilor democrații. Dacă ideile astea ar fi fost livrate de dl Liiceanu,de pildă, sau, mă rog, de vreun deontolog neprihănit, de Albă ca Zăpada, ele ar fi fost receptate cu mult mai multă căldură și poate că ar fi fost preluate chiar și în discursuri oficiale. Venind însă din gura lui Adrian Severin cel pe care l-am văzut la televizor negociindu-și serviciile de lobby-st cu o falsă firmă inventată de niște ziariști britanici, e firesc să tratezi totul cu precauție și , să te întrebi ce l-a determinat să iasă în public mai ales, cu un astfel de subiect extrem de riscant. Pentru că pe Severin poți să-l suspectezi de orice numai de lipsa inteligenței, nu. Așa că putea să stea liniștit să-și vadă de anchetă, intrase într-un con de umbră care, desigur l-a privat de glorie dar l-a scăpat și de atacurile presei. Și-atunci, ce-l mână din nou în luptă?  Eu, de pildă, cred că dl Severin suferă din cauza izolării la care a fost supus în ultimele luni și simte lipsa actiunii, a publicului și a căutat un loc mai prietenos de unde să înceapă a-și recâștiga audiența. Apoi, a vrut să-și verifice calitățile și reflexele de luptător și, în fine, să reintroducă în dezbaterea publică distincția între vinovăție morală și legală. Pentru că Adrian Severin știe că de apăsarea primeia nu poate scăpa (cel puțino vreme) însă s-ar putea să aibă  semnale că, legal, nu va suferi nicio condamnare, ceea ce i-ar permite să reintre în joc. Deci problema demisiei nu se pune iar, dinspre Bruxelles se aude un zvon cum că OLAF ar avea conturată deja o astfel rezolutie care l-ar absolvi de orice răspundere.

P.S. Adrian Severin spunea că-și dorește un proiect național ”prin care să reînviem mândria de a fi român”. Mă tem că, dacă sentimentul ăsta a existat vreodată, acum e pe fundul mării și nu găsește nimic să se agațe pentru a supraviețui...