Zilele astea Raul este pe mare și a trăit din nou ”la maxim”. Mi-a plăcut mult povestea lui, mai ales liniștea și lipsa oricărei stridențe din tonul scrisorii lui, așa că v-o împărtășesc și vouă (pozele,mai puțin harta, îi aparțin):
”.La inceputul lunii am intrat in GoA(Golful Aden) cu un convoi rusesc. Convoiul rusesc este cel mai tare, lung si mai bine aparat convoi. Am luat la bord 6 baieti de-ai lor inarmati si cu ordine clare sa nu permita nici unei barci sa se apropie de convoi. In a doua noapte soldatii (pe la 01.00) au facut trageri cu AKM-urile, fara sa ne avertizeze – probabil au instructiuni in sensul asta – sa evite publicul spectator. Dar sincer, m-am speriat cand am auzit tragandu-se – eu am cabina chiar sub puntea de comanda. Cand am intrat pe Bab-el-Mandeb,care in araba inseamna”poarta lacrimilor”-nume predestinat,nu-i asa? - brusc au aparut nenumarate barci, asemanatoare cu cea din poze; soldatii au reactionat si au tras salve de avertisment si nicio barca nu a indraznit sa treaca printre navele convoiului. In clipa aceea am vazut clar cum o barca a facut cale intoarsa cand au tras catre ea. Chiar si nava militara a deschis focul cu o mitraliera de mare calibru. Dupa ce am patruns in stramtoare, am debarcat soldatii si am intalnit un yaht care ulterior (chiar in seara aceleiasi zile) a fost capturat de pirati. Sincer sa fiu nu stiu si nu inteleg ce cautau pe acolo cu yahtul.
In fine, am ajuns la Yanbu (Yanbu al Bahr este un mare port saudit la Marea Rosie al carui nume in araba s-ar traduce prin ceva de genul ”primavara marii”) , unde am incarcat si am plecat pe 12.07
. La Yanbu am imbarcat 3 “bodigurzi” neinarmati – oricat ti s-ar parea de stupid, guvernul japonez nu permite sa avem arme la bord si nu avem ce sa facem in privinta asta. Baietii astia 3 erau ucrainieni care lucreaza pentru o companie de profil din UK. Ei nu au cu ce lupta contra piratilor, decat cu rachetele de semnalizare pe care le avem noi la bord – ai vazut in filme chestii d-astea, dar asta nu-i sperie pe pirati. La iesirea din Marea Rosie ne-a intâmpinat o furtuna de nisip iar vizibilitatea a scazut sub o mila jumatate. In astfel de conditii radarele nu prea isi mai fac treaba cum trebuie iar tintele mici nu mai pot fi detectate fiindca undele emise de radar sunt dispersate de nisip. Ei, atunci am vazut o barcă cum iese din ceață si se indreaptă clar catre noi, cu mare viteză. Atunci am dat alarma si ne-am pregatit de ce e mai rau. Cand era cam la 50 m de noi au inceput sa faca semn cu mâna scoțând din barca o geamandura – ca sa ne arate ca sunt pescari – probabil le era si lor frica sa nu tragem in ei – dar noi nu puteam decat sa tragem…un semnal de alarma. In fine – cu totii ne-am speriat , dar asta ne-a aratat ce lacune aveam in pregatire, si cum au reactionat oamenii mei sub stress.Nu a fost deloc placut. Am ajuns la convoi – indian de data asta, pe 15, dar punctul de intalnire a fost in fata Aden-ului – deci din Marea Rosie am iesit singuri. Indienii au intarziat si ne-am pomenit singuri intr-o zona foarte fierbinte, asa ca am decis să nu oprim nava – cu ea plină cu marfa este foarte greu sa ajungi la viteza maxima, am nevoie de o ora jumătate sa o pun pe drum la viteza maxima, ca să nu mai spun că atunci se manevreaza destul de greu si cu pierdere de viteza. Convoiul s-a format si pe 15 pe la ora 10 eram pe drum. Am pornit cu Indienii, si totul parea in ordine.Pe 16 dimineata o nava aflata la 50 mile de noi a raportat ca e sub asediu dar in final, garzile pe care le aveau la bord(inarmate, spre norocul lor) au tras catre pirați si i-au alungat.
Un helicopter britanic a sosit și el acolo si au fost gasite 2 barci de pirați pe care le-au tinut sub supraveghere, dar barcile s-au despartit si doar una a ramas tintuita de elicopter. Noi am ajuns in zona dupa o ora si nava indiana a trimis si helicopterul ei , însă prea tarziu pentru a prinde si a 2 a barca, dar cea care a fost capturată a putut sa fie inspectata – desigur, nu au gasit nimic suspect , ăia au aruncat armele si deci nu au avut dovezi sa-i retină – asta este o problema veche aici. Noi eram siguri ca la momentul apropierii, piratii din barca nu puteau face nimic, dar mai ramanea cealaltă barca. Această a 2 a ambarcaîiune , scapata de sub urmarire, a reusit si a capturat o nava (care nu era in convoi, ci la 30 de mile in fata noastra) in timp ce indienii au facut inspectia primei barci . Chestia asta am aflat-o din buletinul pe care l-am primit cu o zi mai tarziu – deci si la noi organizarea fortelor de aparare este slaba).
Acum am intrat in Marea Arabiei, unde datorita musonului conditiile nu sant favorabile piratilor –valuri de 4-5 m si vant de 40-50km/hr. Mai avem un hop de trecut – pe coasta Indiei, unde vremea e buna si s-ar putea sa avem surprize.
Bafta si numai bine. Raul”
Să ai baftă și tu, Raul! Să te întorci sănătos și cu sacul plin de povești!
Adevarata problema o constituie "scrupulele" umanitare ale occidentalilor. Daca pe fiecare nava ar exista si o mica echipa de body-guarzi înarmati nu ar mai fi probleme (cel putin pentru vasele mari). Un cargou sau un tanker nu se escaleadeaza asa usor mai ales când la bord sunt oameni înarmati. Pe de alta parte, "marile puteri" (cum se spune in manualele scolare!!!) daca ar dori sa lichideze pirateria in acea zona, ar putea s-o faca dar intervin din nou scrupulele umanitare, drepturile omului, sentimentele de culpabilitate ale bogatilor fata de saraci, etc, etc... Si pâna la urma nu se face mare lucru. In sfârsit, amicul tau "marinel", de care mi-ai mai vorbit, are într-adevar o existenta intensa si aventuroasa (mai ales fata de existentele noastre burheze, linistite si... mediocre). Poate ca el nu-si da seama de asta obisnuit fiind sa înfrunte pericolul. Ar fi bine sa se apuce de scris pentru ca are talent de povestitor (si are si ce povesti), cine stie, poate mai târziu va merge pe urmele lui Joseph Conrad. Sper insa sa nu viseaza sa devina Presedinte (lol)!!!!
RăspundețiȘtergereGabi B.
Faina poveste. Să ne mai dai!
RăspundețiȘtergereFaină poveste. Mai vrem!
RăspundețiȘtergere