The Big Boy of Hawaii

Deși sînt în vacanță de câteva zile și ne-am mutat cu tot calabalâcul la Câmpina, alerg de câteva ori pe săptămână la București și apoi retur, pentru a participa la niște ședințe, absolut interesante (nu știu și cât de eficiente) destinate analizei schemei de organizare a Radioului. De cel puțin două ori pe zi ascult - pe stradă, în mașină, în tren, acasă sau în liftul nichelat al Fabricii de pe Berthelot, o melodie pe care am început s-o aud și în somn Somewhere, over the rainbow. De regulă aceste mode, promovări, heavy rotation, mă scot din minți. Nu și în acest caz. Mă surprind, de fiecare dată la auzul vocii aceleia , oprindu-mă și încercând să aflu de unde vine sunetul pentru a prinde cât mai mult. La un momentdat am văzut și clipul la televizor și am fost uimit să constat de unde izvorăște vocea aceea incredibilă : din adâncurile unei ființe imense, aproape nepământeană ca și vocea.

Cunoscuți sau necunoscuți, se agitau în jurul meu să afle ce albume a scos grasul, la ce mai lucrează .Fiu-meu , bine informat, mi-a spus răspicat Tată, pe băiatul ăla îl cheamă Israel și nu mai știu cum și n-o să mai scoată nimic pentru că a murit. Recunosc că informația livrată de Vlad al meu m-a lovit în moalele capului și, de vreo două zile nu fac decât să caut pe internet date despre omul a cărui muzică e pe buzele tuturor.

Il cheamă Israel Kamakawiwo ole s-a născut în 1959 în Hawaii și a murit tot acolo în 1997. (M-am întrebat de ce a fost botezat Israel și am aflat că în hawaiană asta s-ar traduce prin ochiul neânfricat). A suferit de mic de obezitate morbidă și asta l-a și răpus 38 de ani mai târziu. Tot din același motiv a murit și fratele lui mai mare și la fel de talentat - Skippy - care a făcut infarct la 28 de ani. Proveneau dintr-o familie mare și activă unde muzica era la ea acasă. Părinții lucrau într-un bar cunoscut- Waikiki - pe unde se perindau toate legendele muzicii hawaiene. De altfel, unchiul lor Moe Keali era un mare muzician el remarcând și atracția pentru muzică a micului Israel sau Iz cum îl alintau prietenii. Așa se face că, pe la 6 ani a primit de la Moe o chitară mică hawaiană -ukulele- de care nu se va mai despărți niciodată.

Iz era nu numai răsfățatul familiei ci al tuturor pentru că, deși începuse să ia proporții, era totdeauna vesel și răspândea un soi de bună dipoziție molipsitoare. Prima formație - Mekaha Sons - în care a evoluat Iz, s-a născut ,unde altfel, decât pe plajă . Cânta alături de Skippy și alți doi puști și au reușit să scoată un prim album în 1976 când Iz nu împlinise 17 ani.  Exact când reușeau să atragă atenția, Skippy dispare fulgerător, lăsându-și fratele veșnic neconsolat. Israel cade într-o depresie neagră, face abuz de droguri și alcool. Il scoate din această stare prietena sa din copilărie Marlen- o femeie absolut superbă și devotată - cu care se și căsătorește în scurt timp iar un an mai târziu au o fiică, pe Wehi.

Revine în forță în muzică, încearcă mai multe variante însă din 1990 se decide să înceapă o carieră solo. Primul album este un succes Facing Future în 93 urmat de un altul la fel de apreciat In this life în 96. Imbină teme tradiționale hawaiene cu ritmuri de jazz și raggae, combină cuvinte ale limbii sale cu engleza, creând ceva de excepție. Iz nu uita niciodată să-și amintescă și nici să le reamintescă oamenilor pe care îi iubea, de pe insulă, faptul că el se născuse în anul cînd SUA anexa Hawaiiul ca al 50 lea stat american iar hawaienii l-au botezat ”the beloved big boy with the biggest heart”. Somewhere,over the rainbow devine un fel de imn național însă depășește cu adevărat granițele insulei  de abia după 97 când Israel Kamakawiwo ole se stinge la numai 38 de ani din cauza unor probleme de respirație . Avea 350 de kg și de câțiva ani cânta numai racordat în permanență la o butelie de oxigen, ceea ce de multe ori transforma bucuria audienței în hohote de plâns.

Bradda Iz s-a ”bucurat” de funeralii naționale iar cenușa sa a fost presărate în valurile Pacificului.

Recent , mai multe filme (Meet Joe Black, cu Brad Pitt și Anthony Hopkins și The 50 first dates cu Adam Sandler) au preluat teme din muzica sa iar anul trecut National Public Radio îl include între cele mai mari 50 de voci din istoria muzicii.

Cam asta este, pe scurt, povestea lui Israel Kamakawiwo ole . O altă variantă o puteți afla de aici:

Aloha!