Câmpina medievală

Chestiuni urgente administrative m-au adus la Câmpina în acest week end când mi-aș fi dorit să rămân la București. Așa că nu m-am bucurat de Zilele Bucureștiului dar am prins sau, mai bine, am fost prins de un alt zaiafet Câmpina medievală. Și spun asta pentru că, neștiind de” minunata” inițiativă a edililor locali, am făcut imprudența de a ieși cu mașina pentru a-mi rezolva problemele și cu gândul să cumpăr și niște roșii și ardei de la Balta Doamnei. Ghinion! Toate strazile din centru blocate, circulația deviată, aglomerație ca la 5-6 pe Calea Victoriei. Lume nervoasă, pietoni tâmpiți, șoferi agresivi și toate parcările full, desigur . Cu chiu, cu vai am găsit un loc, la vreun kilometru de piață, și-am purces în pas vioi să-mi rezolv treburile. Mi-a luat cred vreo oră să-mi plătesc dările iar apoi, mai ușor dar mai puțin vioi, m-am întors șteleap-șteleap către piață pentru a-mi umple coșul cu legume. Nu știu alții cum sînt, vorba lui Creangă, dar eu când simt aromele adevărate de roșii, ardei , verdeață, busuioc, struguri și fructe de tot felul, uit de mine ca în librărie la Cărturești. Noroc cu nevastă-mea care m-a smuls din reverie, sunîndu-mă să nu uit să trec și pe la madam Rodica, furnizoarea noastră de  brânză de la Sibiu, de la care luăm o telemea fără de care nu se poate închipui o salată cinstită.

Buun, așa stând lucrurile, îmi fac cumpărăturile, le duc la mașină și-mi spun Hai să văd și eu medievalu. Și mă întorc către bulevardul principal, fost 23 August, fost Carol, în prezent rebotezat Calea Dacia să prind manifestațiunea. La fix. Pe o scenă cât cele patru benzi ale șoselei, primarul urbei  înfășat cu cocardă tricoloră, își informa auditoriul contribuabil despre programul sindrofiei care n-avea nici în clin, nici în mânecă cu evul mediu dar fumul de mititei și aromele de fleici și pastramă, venite sau păstrate din adâncul veacurilor, făceau ca atenția privitorilor să se mute adesea de la primar la grătar. Nasol moment mișto colivă, după cum ar fi zis un amic, doar că, fiind și înainte de masă și având și ”naturelu cam simțitor”, l-am lăsat pe vorbitor să explice cum a investit banii localnicilor în cultură și voie bună și am procedat la o scurtă inspecție a locului faptei. Cavaleri, domnițe, turniruri, metereze? Parol, nimic. Doar corturi și pe-o parte și pe alta a străzii unde se vindea bere, halviță, mărgele, miere, copane și fleici, tablouri și kurtos kalaks. Da, mă rog, priviți:

Nu, nu sînt răutăcios dar așa a fost.Tristețe mare, lume multă, seara guriști de la București iar acuma cînd scriu,văd de la mansarda mea cum chermeza s-a încheiat apoteotic, renascentist,cu focuri de artificii ceea ce e posibil să fi golit conturile primăriei dar nu m-ar mira să se fi strâns ceva în pușculița de campanie.

Mâine vă povestesc cum a fost la Festivalul Cașcavelei de la Valea Doftanei. Noapte bună.