A plecat Cornel Fugaru

Adio prietene! Așa se intitulează una dintre ultimele piese postate de Cornel Fugaru pe Youtube, o melodie pe care el o dedica marilor și dispăruților săi prieteni, nume mari, care, într-un fel sau într-altul, unora dintre noi, ne-au încântat tinerețea.
Astăzi Bebe ne-a părăsit puțin pentru a da mai multă greutate echipei celelalte, în care, ușor-ușor, ajungem să avem mai mulți cunoscuți decât aici.

Cât de grea e tăcerea dragă Bebe, câtă dreptate aveai, și ce puține sînt cuvintele când vrei să-i spui cuiva la revedere pentru o lungă bucată de vreme. Cum să spunem asta mai bine decât tine?

Toată după amiaza mi-am petrecut-o ascultându-ți muzica, pe care ai cântat-o sau i-ai învățat pe alții s-o facă. Generații întregi de copii, mai mici sau mai mari, ne vor aminti de tine, de muzica ta și a tinereții noastre, de bucuria ta contagioasă de a trăi și de a iubi (cum altfel să trăiești fără să iubești?). Si-am mai ascultat multe din cântecele tale interpretate împreună cu Mirela și m-am gândit la fel ca Nichita, că perfecțiunii trebuie să-i lipsească ceva pentru a o putea percepe ca atare(lecția despre cub).
Ce talentați erați, ce minunat de nepământeni erați voi, frumoșii nebuni ai marelui oraș;

Ai fost un răsfățat al soartei și n-ai înghițit ce-ți dădeau ceilalți, ai vrut întotdeauna să decizi, să alegi tu și așa ai făcut și acum când ai ales.. nemărginirea:

Bun rămas Bebe!

Ză secsi Iurop

Nu mai auzisem de ceva vreme de întâiul președinte al UE - Herman Van Rompuy - așa că mi-a sărit în ochi intenția sa de a vizita Chișinăul. Sînt răutăcios, desigur; chiar acum când scriu pe fugă rândurile astea, îmi amintesc că l-am auzit acum câteva zile vorbind la Varșovia, într-o universitate , dacă nu mă înșel, unde, cu ocazia preluării Președinției UE de către Polonia, le explica studenților că blocul european nu trebuie confundat cu o nouă Moscovă. De altfel, dacă stau și mă gândesc mai bine, după aproape doi ani de mandat (pentru care a încasat deja cca 800 000 E salariu) nu am reținut nimic măcar semnificativ din faptele sau vorbele acestui președinte al consensului, cum fusese el introdus de cei ce l-au propus în funcție.

Si-a început mandatul anunțând într-o întâlnire a bilderbergilor (unde înțeleg că ar fi membru) că are de gând să instituie un nou impozit european, intenție care i-a fost blocată brusc de toată lumea. A urmat un alt moment de înțelepciune când s-a trezit declarând că Turcia nu este o parte a Europei. Pe la începutul anului trecut, prin februarie, a dat o fugă și pe la București prilej cu care a felicitat autoritățile pentru că România a stabilizat economia în plină criză economică - la patru luni au urmat tăierea salariilor și creșterea TVA-ului. Și, pentru că omul (în general) este este o natură complexă și senzitivă, tot prin februarie, martie dl Van Rompuy se simțea oripilat de violențele din Libia. Adică ditamai Președintele UE, omul care a fost numit să reprezinte mai bine de jumătate de miliard de europeni, într-o chestiune de maximă gravitate cum era (este) conflictul din Libia, soldat cu mii de victime, nu are reactii, atitudini ci are feeling-uri, îl încearcă senzații - se simte indispus, chiar speriat, oricum cuprins de o emoție negativă. Dar dacă urmează un prânz ușor cu ciuperci și trufe arondat de un pahar de Meursault, vine și emoția pozitivă iar organismul delicat al dlui Van se echilibrează. Mai vreți pilde ale clarviziunii primului european al uniunii? Mai vă dau, că punga-i plină: în aprilie, anul ăsta, prezicea că Spania și Portugalia vor fi ocolite de criza datoriilor; iar prin mai, atrăgea atenția chinezilor că relansarea Euro a luat avânt și ea reprezintă cea mai puternică și de încredere monedă. Mă opresc aici că mă apucă râsul. Nici n-am să comentez grozăviile acestea pentru că le contrazice atât de tare realitatea încât orice ai spune e de prisos. Așa că, la ora asta ,când vizita la Chișinău e pe sfârșite - mâine Președintele Europei (uau ce titlu!) se va afla la Bratislava - citind și informațiile de pe agenții, mă întreb ce mă amuză mai tare: îndemnul lui Rompuy către moldoveni Rămâneți ambițioși și realiști sau declarația premierului Filat: Moldova va avea de câștigat de pe urma vizitei dlui Rompuy. (Domnu Filat, Rompuy v-a zis rămâneți nu veniți, intrați etc, iar Moldova dacă poate câștiga ceva, va fi datorită reformelor pe care ar trebui să le faceți dvs acasă și nu pentru că vă vine în ospeție Mr Nobody cu soția, capisci?)

Pour la bonne bouche, vă pun la final interpelarea (mai veche, e adevărat și puțin răutăcioasă dar cât de bine zisă) a europarlamentarului britanic Nigel Farage:

O adevărată execuție după care se poate spune că Herman Van Rompuy umblă neîngropat pe cărarile Europei. Insă, chiar dacă viața poate fi scurtă, ridicolul n-are margini: alaltăieri Herman vrând să-și etaleze pro-europenismul, declara pentru BBC: Europa este încă sexy dacă încă continuă să atragă noi membri, încă e în formă.

P.S. Să știți că personajul cu pricina are și un site iar dacă aveți probleme sau întrebări cică vă răspunde în orice limbă pe www.askthepresident.eu. cu subtitlul Scrie-i lui Herman.

Bonne chance Madame Lagarde

Noul șef al Fondului Monetar Internațional a devenit, previzibil, franțuzoaica Christine Lagarde, responsabila finanțelor în Cabinetul de la Paris și considerată a fi cel mai performant și cel mai charismatic ministru francez. Îl înlocuiește pe Dominique Strauss-Kahn care, din dorința de a mai marca o dungă în carnețelul său frivol, a dat cu piciorul unei cariere de excepție și, de ce nu, unui mandat de Președinte al Franței.

Lagarde preia FMI într-un moment delicat al existenței acestui organism, afectat de scandalul DSK exact când se părea că își redefinește rolul în dazamorsarea crizei. Atitudinea față de Grecia va fi o piatră de încercare. Se pare însă că dna Lagarde, nu pare deloc intimidată de faptul că este prima femeie care va călări monstrul financiar numit FMI. Nu o intimidează nici bărbații și nici provocările. S-a obișnuit cu ambele atât ca avocat, cât și apoi ca politician, ca să nu mai vorbim de postura de ministru al finanțelor unei țări importante, job de care s-a achitat atât de bine încât Financial Times a declarat-o anul trecut  finance minister of the year.

Ce aduce nou Christine Lagarde? In primul rând un aer proaspăt, apoi rigoarea și motivarea unui self-made man, a celei care a devenit avocat de succes peste Ocean și nu acasă, ajutată de prieteni sus puși și, de ce nu, un plus de decență într-un loc care degajă mirosuri pestilențiale. La cei 55 de ani pe care îi are, Doamna de la FMI nu are complexe, nu are regrete (ba da, are unele pe care la mărturisește cu grație -  că nu-și poate petrece mai multă vreme în grădina ei de trandafiri din Normandia și că nu poate găti mai des lucruri minunate pentru cei doi băieți ai ei de 22 și 24 de ani; Christine Lagarde este divorțată de mai multă vreme dar nu a făcut un secret din faptul că are un prieten.) Are o minte brici,este sportivă (a fost campioană a Franței la natație), este elegantă fără a fi ostentativă, face o dulceață de piersici cu care și-a cucerit vecinii din nordul Rouen-ului și este unul dintre cei mai mari apărători ai monedei euro. Ca ministru, venită după o carieră strălucită în Statele Unite, a declarat că a înțeles să trateze Franța și poporul francez ca pe clientul său și a făcut-o într-un mod profesionist. Din această poziție a încercat să convingă că ambițiile Franței de a ordona sistemul financiar mondial trebuie percepute ca o modalitate de a salva piețele internaționale de propriile excese și nu ca o conspirație îndreptată împotriva intereselor anglo-americane.Țelul său declarat a fost salvarea și întărirea zonei euro, despre care afirmă, glumind serios, că are o fundație fragilă lăsată de părinții fondatori (founding fathers), deci tații fondatori, nu mamele și e păcat că nu a fost și o femeie în jurul acelei mese.

La FMI, Christine Lagarde știe că o așteaptă o lume a bărbaților,e drept, umilită de unul dintre ei, dar totuși una în care femeile nu sînt binevenite. A acceptat cu interes provocarea spunând că într-un mediu dominat numai de bărbați există totdeauna tentația ca unul să arate că este mai musculos decât vecinul de scaun.,,Și eu cred sincer că n-ar trebui să fie prea mult testosteron în cameră,,.

Sincer, cred că îmi place de doamna asta cu cojones...

PS Pentru cei care vor mai mult, am atașat un excelent documentar difuzat recent de Euronews.

Povestea lui Radu

In week-end au fost la noi Laviniu şi Dana doi prieteni dragi, medici amândoi. Am făcut ce facem de obicei: ne-am plimbat prin împrejurimi, am bucătărit (am pregătit un somn - pescuit de Laviniu - la grătar  cu mujdei și mămăligă ) și, mai ales , am vorbit. Nu ne mai văzuserăm de ceva vreme și eram cam nevorbiți. Am trecut în revista ultimele cărți citite, filmele bune văzute - ce mult ne-a plăcut Discursul Regelui - de la George V am ajuns la al nostru și uite așa făcurăm și un pic de politichie, după care, am trecut la proiecte de vacanță și, invariabil, am ajuns la copii. Vlad al nostru și Alex al lor au fost colegi din clasele mici - așa ne-am și cunoscut la o ședință cu părinții - și am rămas prieteni cu toții. Băieții sînt acum studenți, Vlad la Drept, Alex la Medicină, au aere de adulți, sînt îndrăgostiți până peste urechi, ceea ce e normal la 20 de ani dar asta ne umple de griji, ceea ce e normal și pentru noi ca părinți, nu-i așa? Despre ce e normal și ce nu, se pot spune multe; ca medici, amicii noștri pot spune și mai multe. Dana însă a ales să ne spună povestea lui Radu, un puști de 16 ani, băiatul unor prieteni de-ai lor din Constanța.

Pe Radu îl cunoscusem cu ceva vreme în urmă, părinții lui având și ei o casă în apropierea Câmpinei. Atunci mi se spusese doar că băiatul e special dar, făcând cunoștință pe fugă nu  am dat prea mare atenție introducerii și rămăsesem doar cu imaginea unui adolescent cam timid, cu părul vâlvoi și cu o privire inteligentă. De la Dana am aflat că normalitatea, în cazul lui Radu s-a încheiat înainte de a împlini doi ani, când a fost diagnosicat ca autist. O formă specială de autism, sindromul Asperger înalt funcțional. Asta înseamnă o inteligență exceptională într-o ființă aproape neadaptată vieții în societate. Ințeleg că primele cuvinte rostite de Radu au fost dividende  și  calorifer. Nu mama, nu tata. La doi ani rostea cuvinte în engleză iar la trei citea perfect. Tot atunci le-a spus părinților că el a sosit accidental aici dar el provine de pe o altă planetă, Doror, iar pe mama lui de acolo o cheamă Manatina. Povești copilărești sau poate o minte prea învolburată, veți spune și poate așa or fi spus inițial și părinții lui. Doar că Radu a venit apoi cu detalii spunând că la naștere lui spațiul s-a pliat și el a devenit punctul de legătură între cele două lumi.Tot atunci pe la doi-trei ani a dobândit un soi de tic, își balansează din când în când capul iar explicația lui a fost că ăsta e semnul că trăiește continuu în două lumi.

 Radu a devenit la 16 ani olimpic la toate materiile dar nu se poate îmbrăca singur, nu se poate încălța, nu a fost în stare multă vreme să folosească toaleta, să suporte alți oameni decât părinții și chiar și acum la 16 ani este total dependent de mama sa. De când au apărut primele semne de boală, părinții au început speriați să ia drumul spitalelor. Unii îi prescriau pastiluțe de liniștire, alții mai decenți recunoșteau că în România aproape nimeni nu poate trata sindromul său. Grațiela, mama sa, este de mult la capătul puterilor; toată forța, toți banii i-au investit în acest copil genial care, în clasa întâi, când li s-a cerut să dea exemple de cuvinte care încep cu litera o, a spus orbită iar mirarea învățătoarei a fost răsplătită cu o explicație de dicționar Păi este traiectoria pe care se învârt planetele în jurul Soarelui și sateliții în jurul planetelor, ei bine, pentru acest copil a trebuit să scoată certificat de handicapat și, cu disperare a constatat că, aici la noi, nimeni nu are nevoie de mintea genială a lui Radu și nu știe sau nu poate să facă nimic pentru a-l ajuta să învețe să trăiască singur.
Să nu fie chiar nicio șansă pentru Radu? Voi ce credeți?

Severin dammerung

Așa cum era previzibil, Adrian Severin a rămas azi fără imunitate după ce plenul Parlamentului European a votat în acest sens. Solicitarea de ridicare a imunității a fost adresată forului de la Bruxelles de DNA care îl va ancheta de acum încolo pentru a stabili eventuala vinovăție a lui Severin. Acesta spune în interviul pe care i l-am luat azi pentru Radio București FM, că au fost patru europarlamentari afectați de capcana întinsă de cei de la Sunday Times, iar cel de-al patrulea, un spaniol, care  a refuzat și el să demisioneze, a fost anchetat de OLAF (pentru că autoritățile spaniole nu au dorit să-l cerceteze în niciun fel) și a fost declarat nevinovat.

In cazul lui Adrian Severin lucrurile stau altfel. El provine dintr-un partid de opoziție pe care e trendy să-l hulești și a fost un incomod atât pentru putere cât și pentru propria formațiune. Așa că, scenariu sau nu, toată lumea l-a abandonat subit, inclusiv sau mai ales, PSD-ul care-l vrea și demis din Parlamentul European. Nu mai spun de, vorba lui Cristoiu, fătucile din presă care au mirosit puțin redacțiile străine iar acum se dau deontoloage și se înghesuie să-l lovească la țurloaie pe îngenunchiatul Severin deși până mai ieri tremurau de emoție când le dădea un interviu. Așa merg lucrurile: acum vreo doi sau trei ani primea titlul de Europarlamentarul anului, era curtat  de televiziuni, lobbyști și politicieni dornici să-i ducă geanta, azi toată lumea traversează pe celălalt trotuar, din prudență,să nu care cumva....Dar de ce? Nu știa nimeni că Severin face și gafe? Uitase cineva că picase într-o altă plasă, a Cațavencilor, și se poticnise în formula apei? Bașca, faptul că-l mai lua gura pe dinainte și vorbea de liste negre pe care nu le putea justifica...Să nu fi știut cineva cât era de preocupat să nu uite să-și ridice orice bănuț pe care avea grijă să-l obțină de pe urma oricărei activități în care se implica? Mă îndoiesc foarte tare. Si atunci de ce atâta ură acum, de ce atâta dorință de a-l nimici înainte de a i se demonstra vinovăția, doar pe baza unui filmuleț? Au rulat și alte filme - cu cârnați și șunci, cu palme, șpăgi,etc și nu s-au lăsat cu arestări....

 E adevărat însă că, deși omul fusese de două ori ministru, ba chiar și Președinte al Adunării OSCE și mulți ani deputat, nu fusese implicat în nicio privatizare dubioasă, nu și-a făcut firme să umple țara de borduri și nici n-a fost unul dintre băieții deștepți de la energie. Preda, pleda, ținea conferințe, era coroziv și sclipitor, putea construi pe loc un atac nimicitor sau distruge cât ai clipi o strategie meticulos întocmită, datorită experienței și cunoștințelor vaste de drept internațional. Si era și greu să-l refuzi pentru că omul acesta cunoștea pe toată lumea, i s-a spus Mr Everybody, și știa cum să obțină victorii pe care alții nici nu le visau. Să fi uitat cineva de succesul Raportului Severin-Lamassoure, când România, de-abia intrată în UE, arăta că poate fi un jucător internațional, ori de celebrele rapoarte Severin  de la Consiliul Europei? Iarăși mă îndoiesc.

Bref, nu am scris toate lucrurile astea pentru a-l apăra pe Adrian Severin.(Cred că, cel puțin moral, e greu să fie apărat). Deci, nu am de ce, nu cred că el are nevoie de ajutor de la mine și în niciun caz blogul meu  nu l-ar ajuta la nimic. La urma urmei povestea poate fi spusă și așa: Severin, un politician român ca oricare altul se află în vizorul DNA fiind bănuit, ca nenumărați alții, de corupție iar dacă se va dovedi vinovat va plăti așa cum merită.

 Dar dacă totuși nu este vinovat, dacă, potrivit legilor în vigoare de la noi și de la UE, nu a comis nimic ilegal,atunci  nu pierde România unul dintre cei mai eficienți oameni politici pe care îi are?

Chișinău - o victorie otrăvită

După primul tur al localelor de la Chişinău, când puteam face infarct văzând exit- polurile şi apoi evoluţia numărătorii voturilor, ieri n-am îndrăznit să scriu despre victoria lui Dorin Chirtoacă. O fac astăzi, însă mărturisesc, cu strângere de inimă pentru că, deși formal se poate vorbi de o victorie, practic Alianța pentru Integrare Europeană a supraviețuit unui infarct. Consiliul municipal este pierdut în favoarea comuniștilor care au 26 de locuri (asta dacă la renumărarea de mâine nu apare vreo schimbare) iar Alianța are 25. Candidatul AIE își păstrează scaunul de primar doar datorită unei diferențe de nici un procent față de comunistul, Igor Dodon, împins în cursa electorală de Voronin mai mult pentru a-și frânge gâtul - mi s-a părut mie - decât pentru a câștiga, ceea ce echivalează aproape cu o înfrângere. Iar această lovitură năucitoare, Alianța o încasează exact în fieful său, în zona cea mai anti-comunistă din Moldova, cea mai pro-europeană - în capitala Chișinău.

Ar fi absurd ca rezultatul - o victorie dezastruoasă - să-i fie trecut în contul lui Dorin Chirtoacă pentru că votul nu a a mai avut nimic de-a face cu omul sau cu programul ci s-a dat un vot negativ. A fost un vot anti-comunist și anti-rusesc iar de partea cealaltă, a fost un vot anti-Alianță și anti-european. Pentru polarizarea formidabilă a populației, principalul responsabil rămâne coaliția la putere care nu a reușit să fructifice cei doi ani de guvernare și a avut o prestație lamentabilă în campanie. UE își are și ea partea ei de vină prin atitudinea mai mult rezervată față de Republica Moldova și autoritățile pro-europene de la Chișinău și aproape curtenitoare față de candidatul comunist Dodon, cărat  la Bruxelles de însuși Reprezentantul UE în Moldova. Pe de altă parte, cât de mult puteau fi luați în brațe și mângâiați pe creștet anumiți lideri ai Alianței care, în public, pozau ca apărătorii valorilor europene iar în particular, se îmbogățeau prin metode mafiote? Nu în ultimul rând, România își are partea ei de vină pentru nu a avut în toți acești 20 de ani o politică coerentă față de Republica Moldova și mai ales față de românii trăitori în statul de peste Prut. Atitudinea de dor și jale, pigmentată uneori de sudalme neaoșe, adoptată de administrațiile de la București de-a lungul vremii, contrastează puternic cu preocuparea permanentă și minuțioasă a Budapestei față de Transilvania și maghiarii din România. Efectele se văd și nu mă îndoiesc că se vor amplifica dacă nu tragem rapid concluziile necesare.

Așa că, odată identificați responsabilii, la prima strigare, pentru rezultatele localelor moldovenești, rămâne întrebarea: ce vor face Chirtoacă și ai lui cu succesul obținut duminică? Răspunsul vine fără ezitare: nimic, dacă nu vor fi învățat ceva din aceasă lecție usturătoare și nu vor înțelege, în sfârșit, că nu pot reuși decât împreună. Altfel, vor ajunge la lada cu gunoi a istoriei...

Trips & tips

Mai dă Doamne sfârșituri din astea de săptămână. Ne-am odihnit (mai puțin Vlad care e încă în sesiune), ne-am plimbat, am făcut vizite, am bucătărit, am citit (încă mă ocup de Insemnările de ambasador în Estonia, ale lui Neagu Udroiu), am cules primele cireșe și căpșuni din grădina noastră și am și leneviiiit...

S-o luăm oarecum în ordine:

- ieri am fost la Provița să luăm de la sursă laptele de-abia muls, pentru ciorba de dovlecei care s-a comis azi cu laptele prins; a ieșit o nebunie dar și plimbarea a fost o bucurie pentru că atât locurile cât și casele au un farmec aparte

(Câmpina văzută dinspre Provița)

(în mijloc,căsuța lăptarului;sursa de lapte era la păscut)
- de la Provița ne-am întors acasă pentru a pune laptele la prins și am continuat plimbarea pe Drumul Vinului, ruta prahoveană care are 58 de km și începe de la Filipești și străbate 12 dintre cele mai cunoscute podgorii locale: Boldești -Seciu ,Valea Călugărească, Urlați, Ceptura,Tohani. Ne-am cam plictisit pentru că proiectul nu există deocamdată decât pe hârtie, pe teren sînt puține lucruri care să te îmbie (poate un popas la Crama Seciu) și, cu speranțele ofilite că nu știm să profităm de ceea ce avem - ce la fix se preta ruta asta pentru un turism de tip gourmet! - ne-am oprit la întoarcere la Păulești, o mică localitate pitită lângă un lac și-o pădure între Ploiești și Câmpina, unde ne-am tras sufletul la terasă înnecată de flori, cu o pastramă de ied și o Fetească de Valea Călugărească.

(iată ce face un cubuleț de gheață carbonică (?) într-un pahar cu vin pe care-l răcește brusc și vulcanic)
- azi dimineață i-am vizitat pe prietenii noști Elan și Rodica, la Breaza, a căror căsuță e cocoțată pe un vârf de deal unde ajungi greu dar odată sosit ai acces la o priveliște de vis;( rămân dator cu poze)
- la întoarcere am oprit la Aleea cu nuci, pentru a lua o caserolă cu mici (țineți minte locul pentru că aici se găsesc cei mai buni mici de pe Valea Prahovei), iar acasă am făcut scurt un grătar pe care am executat blitz micii, un mușchiuleț împletit și, preferatul lui Vlad, un hamburger din amestec de vită și berbecuț cu salata aferentă și un strop (bine, mai mult) de tsatsiki. Cam așa arăta înainte de dezmăț:

- am ars o părticică din caloriile dobândite printr-o plimbare pe dealul de lângă casă, care presupune o abordare destul de pieptișă însă, pe măsură ce urci, perspectivele asupra Muscelului se schimbă amețitor, efortul fiindu-ți recompensat pe deplin

După două ore de plimbare prin pădure, mi-am luat recompensa la terasa Emiliei de la Fântâna cu cireși:

 Ne-am întors la timp ca să nu ne prindă furtuna.