S-o luăm oarecum în ordine:
- ieri am fost la Provița să luăm de la sursă laptele de-abia muls, pentru ciorba de dovlecei care s-a comis azi cu laptele prins; a ieșit o nebunie dar și plimbarea a fost o bucurie pentru că atât locurile cât și casele au un farmec aparte
(Câmpina văzută dinspre Provița)
(în mijloc,căsuța lăptarului;sursa de lapte era la păscut)
- de la Provița ne-am întors acasă pentru a pune laptele la prins și am continuat plimbarea pe Drumul Vinului, ruta prahoveană care are 58 de km și începe de la Filipești și străbate 12 dintre cele mai cunoscute podgorii locale: Boldești -Seciu ,Valea Călugărească, Urlați, Ceptura,Tohani. Ne-am cam plictisit pentru că proiectul nu există deocamdată decât pe hârtie, pe teren sînt puține lucruri care să te îmbie (poate un popas la Crama Seciu) și, cu speranțele ofilite că nu știm să profităm de ceea ce avem - ce la fix se preta ruta asta pentru un turism de tip gourmet! - ne-am oprit la întoarcere la Păulești, o mică localitate pitită lângă un lac și-o pădure între Ploiești și Câmpina, unde ne-am tras sufletul la terasă înnecată de flori, cu o pastramă de ied și o Fetească de Valea Călugărească.
(iată ce face un cubuleț de gheață carbonică (?) într-un pahar cu vin pe care-l răcește brusc și vulcanic)
- azi dimineață i-am vizitat pe prietenii noști Elan și Rodica, la Breaza, a căror căsuță e cocoțată pe un vârf de deal unde ajungi greu dar odată sosit ai acces la o priveliște de vis;( rămân dator cu poze)
- la întoarcere am oprit la Aleea cu nuci, pentru a lua o caserolă cu mici (țineți minte locul pentru că aici se găsesc cei mai buni mici de pe Valea Prahovei), iar acasă am făcut scurt un grătar pe care am executat blitz micii, un mușchiuleț împletit și, preferatul lui Vlad, un hamburger din amestec de vită și berbecuț cu salata aferentă și un strop (bine, mai mult) de tsatsiki. Cam așa arăta înainte de dezmăț:
- am ars o părticică din caloriile dobândite printr-o plimbare pe dealul de lângă casă, care presupune o abordare destul de pieptișă însă, pe măsură ce urci, perspectivele asupra Muscelului se schimbă amețitor, efortul fiindu-ți recompensat pe deplin
După două ore de plimbare prin pădure, mi-am luat recompensa la terasa Emiliei de la Fântâna cu cireși:
Ne-am întors la timp ca să nu ne prindă furtuna.
Ce mult consumi, domnu' Dan!
RăspundețiȘtergereUn regal de blog, dragul meu. Mă momeşti din ce în ce mai tare la Câmpina cu peisagiile din pozele tale. Trebuie să venim cât mai curând. N-am ştiut de proiectul "Drumul Vinului", vorba ta, păcat că e doar pe hârtie. Abia aştept să ne vedem, :)
RăspundețiȘtergereMediul e de vin-a,draga Ender.
RăspundețiȘtergereNu-ti reamintesc decat ce stii, Dan.
RăspundețiȘtergereHai acasa.