Cuba Libre (continuare)

Iertare! Să vorbeşti despre Cuba, despre anii şi eroii Revoluţiei fără să o laşi pe Nathalie Cardone să spună povestea asta, e aproape o impoliteţe:

Cuba Libre

După 14 ani de pauză, la Havana partidul comunist și-a ținut un congres extraordinar  ocazionat de aniversarea a 50 de ani de la victoria repurtată de revolutionarii lui Castro și Che Guevara împotriva Americii în ceea ce istoria a consemnat sub numele de Operațiunea Golful Porcilor. Pentru cei care nu-și mai amintesc de Playa Giron (cum o numesc cubanezii) o să spun doar că, în zilele de 17-19 aprilie 1961, SUA a încercat să răstoarne guvernul comunist al lui Fidel printr-o invazie începută cu un atac aerian și continuată cu un atac terestru al unor trupe de exilați cubanezi, antrenați de CIA. Un personaj la modă pe tricouri astăzi vedea atunci evenimentul ca având un impact mondial:

Operațiunea a eșuat lamentabil în principal din cauza neimplicării serioase a forțelor americane, exilații trezindu-se abandonați în fața tancurilor rusești ale armatei cubaneze. (Cineva spunea - Cuba era considerată în curtea Americii, dar era... la un joc de noroc distanță de URSS) Rezultatul a fost o înfrângere usturătoare pentru americani, pe care nu au uitat-o niciodată, și l-a pus într-un conflict ireconciliabil pe președintele Kennedy cu CIA cu urmari nefaste pentru ambii:

Zilele astea a fost însă prilej de bucurie la Havana unde Raul, fratele lui Fidel Castro, cel căruia i-au fost încredințate destinele țării, a organizat o paradă militară impresionantă și petreceri nationale, pentru a marca o jumătate de veac de la anihilarea invaziei americane  şi victoria revolutiei comuniste. Al 6 lea Congres al Partidului a reunit câteva sute de participanți încrezători și o mână de lideri, aceștia din urmă părându-mi-se mult mai  îngrijorați decât lăsau să se vadă monitoarele televizoarelor, de soarta unei țări vesele dar săracă, mândră dar cu urechea pâlnie la ritmurile din Miami.

De Florii (continuare)

Dacă nu v-am spus, o fac acum - ne-am înmulțit (la Câmpina). După ce le-am terminat stabilimentul, în curtea din spatele casei au apărut noile colocatare, 30 de găinușe de bună condiţie care, de cum s-au acomodat, au început să contribuie la hrana sănătoasă a familiei.

În ce le privește, ele consumă iarbă, cereale  şi pâine. 

Mai jos, este doamna Felicia strângând recolta.

 

Nu se vede dar credeți-mă pe cuvânt, din brazde au apărut primii muguri de ceapă,usturoi, verdeață. Urmează să punem rosiile care, deocamdată sînt la școală și devin pe zi ce trece răsaduri eco pentru că știm de unde am achiziționat semințele.

Ați văzut? A început să înflorească magnolia (ăsta este evenimentul de primăvară al curții)...

...și au apărut și zambilele:

Lipsea ceva? Ceva bun de weekend, nu-i așa? Țineți-vă bine - a fost un berbecuț la ceaun, (cărniță bună și fragedă luată de la vecinii noștri arabi de lângă Radio, trebuie doar să le spui ce-ți trebuie) cu ceapă, usturoi și rozmarin, ardei iute întreg și, desigur, mult vin (am folosit pentru asta o căpşunică belea).

Vlad a gustat și i-a plăcut:

Pe urmă am gustat cu toții până n-a mai rămas nimic.

Şi pentru că  finis coronat opus, am avut la desert tort cu mere (din grădină) și cu frișcă, un deliciu comis integral de nevastă mea.

Toți participanții la festin s-au declarat mulțumiți. Am ciugulit pe terasă, supravegeați îndeaproape de unicul și prea iubitul pisoi al familiei - numitul Pițurcă.

Așa că, stimați cititori și dragi prieteni, cam așa a fost weekendul de Florii...

De Florii

Un gand bun tuturor, de Florii!

Indecenţe

Doamna de mai sus este Andreea Paul Vass, consiliera primului ministru Emil Boc. Azi la pranz a dat un interviu pentru RRA, preluat de Agentia RADOR si pe care am decis sa-l postez ca o recunoastere a perplexitatii si a incapacitatii mele de a decide ce m-a bulversat mai tare auzindu-l: aroganta sau cinismul doamnei cu pricina. Usurinta cu care vorbeste de niste cresteri de preturi care vor cocosa si mai rau populatia cea mai saraca a UE, in conditiile in care scumpirile directe la energie vor antrena scumpiri incalculabile indirecte la toate produsele, fara sa existe practic o piata, fara sa fi identificat in prealabil macar consumatorii vulnerabili, iar ca solutii sa fie aduse in discutie revitalizarea parloagelor si energia fotovoltaica, ma fac sa privesc cu alti ochi inchiderea a zeci de spitale in simultan cu inaugurarea de terenuri de hochei pe iarba.

Delectati-va si voi (daca puteti):

Andreea Paul Vass: Repet, blocarea preţurilor la un anumit interval limitat de timp nu face decât să amâne o problemă şi nu s-o rezolve pe fond. Care este structura economică energetică a României? Noi suntem intensiv consumatori de energie, adică pentru produce o unitate de PIB noi consumăm în medie de patru ori mai multă energie decât media europeană; suntem total ineficienţi şi atunci o problemă de fond se pune în zona retehnologizării, în zona reorientării consumului de energie dinspre carburanţi spre resursele regenerabile. Se pune problema taxelor, a accizelor şi există o discuţie la nivel european dacă acea limită a accizelor, la care România este obligată să se alinieze în curând, şi degeaba punem presiune acum pe guvern să diminueze taxele, la un moment dat vom fi obligaţi la un salt brutal şi poate chiar mortal pentru unii actori economici, care nu reuşesc să se alinieze atât de rapid la o creştere brutală a preţurilor. Deci, mai degrabă o creştere graduală serveşte interesului actorilor economici sau a populaţiei să se adapteze la condiţiile de preţ. Mai mult decât atât, România este importatoare de energie. Dacă am fi exportator net de energie lucrurile le-am discuta în cu totul alţi termeni. Or, noi importăm acest preţ internaţional al energiei şi nu-l putem evita.

Realizator: Dvs. spuneţi că se leagă lucrurile aşa: consumul de carburanţi contează şi în consumul de energie; aţi spus reorientarea consumului de energie spre resurse regenerabile, spre energia din resurse regenerabile. Dar în ce domenii se poate întâmpla lucrul acesta?

Andreea Paul Vass: În toate domeniile. Daţi-mi voie să vă dau un indicator, care trânteşte orice discuţie care încearcă să demonteze această ipoteză că România are capacitatea de a-şi satisface nevoile de consum energetic. Dacă ne uităm la resursele de biomasă şi la terenurile româneşti nelucrate, vreo 3 milioane de hectare, trebuie să vă spun - de pârloage, pe scurt, 3 milioane de pârloage, atâtea există în România - trebuie să vă spun că cu 300 de mii de hectare România are capacitatea să se încălzească şi să se lumineze - la iluminatul public mă refer, da?, şi casnic - în întreaga naţiune, cu 300 de mii de hectare. Avem această capacitate în zona resurselor regenerabile şi am dat doar exemplul biomasei...

Realizator: Care ar fi acelea?

Andreea Paul Vass: ...dar mai este şi energia fotovoltaică, adică solară, şi energia eoliană, care încă sunt în primele faze de dezvoltare.

Realizator: Vedeţi ce se întâmplă, lucrurile acestea par foarte de perspectivă. Cam cât timp...

Andreea Paul Vass: Nu sunt de perspectivă! Noi avem o lege a energiei regenerabile, care nu este aplicată de vreo doi ani.

Realizator: Este în ordine, dar cam cât timp ar lua să fie puse pe teren acele instalaţii, dispozitive, ce-or fi ele, care să producă energie regenerabilă şi să înceapă să alimenteze iluminatul public ş.a.m.d., şi încălzirea?

Andreea Paul Vass: Investitorii sunt extrem de interesaţi de...

Realizator: Este vorba despre luni, ani?

Andreea Paul Vass: Este vorba despre luni, este vorba despre luni, iar când este vorba şi despre o plantaţie de biomasă acolo lucrurile se discută într-adevăr în ani. Dar există biomasă care provine din resturile de la industria lemnului, de pildă, răşina, şi care se poate folosi, sau pănuşile. Deci sunt foarte multe resturi ale produselor agricole care pot fi folosite ca materie de biomasă.

Realizator: Există şi exemple. Sunt localităţi în România care se încălzesc cu centrale pe rumeguş.

Andreea Paul Vass: Tocmai.

Realizator: Dar, întrebarea este alta, în măsura în care ar fi implementate aceste tehnologii...

Andreea Paul Vass: Da, nu se rezolvă lucrurile peste noapte, dacă asta doriţi să întrebaţi.

Realizator: Nu numai asta vreau să întreb. În măsura în care ar fi implementate aceste tehnologii, ar scădea consumul de carburanţi tradiţionali? Care ar fi efectul asupra preţului carburanţilor sau nu ar mai conta? Ar scădea atât de mult încât în economia lucrurilor nu ar mai conta?

Andreea Paul Vass: Vă mai spun încă odată, dacă se face acest lucru evităm un preţ ridicat al carburanţilor, pe care noi îl importăm de la nivel internaţional. Preţul la ţiţei este un preţ internaţional. Noi nu suntem Rusia, care să ne permitem un preţ subvenţionat artificial şi să exportăm preţul... la suprapreţ.

BBC all over the world

Cred că nu a trecut mai mult de o lună de cănd Secretarul de Stat Hillary Clinton avertiza, într-un discurs ţinut în Congres că Statele Unite se află într-o competitie "incredibilă" cu China pentru influenţă regională şi resurse şi sînt deja pe punctul de a pierde războiul informatic cu Al Jazeera, canalul de ştiri arab. China şi Rusia îşi sporesc prezenţa informatică internaţională în timp ce Washingtonul adoptă o atitudine prudentă iar Londra  diminuează drastic bugetul pentru BBC.

Apelul dnei Clinton nu a rămas fără urmări astfel că, azi, Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului britanic a recomandat anularea măsurii anunţate de Guvernul de la Londra prin care se reducea finanţarea BBC World Service cu 16%. Parlamentarii au argumentat că e vorba, de fapt, de o falsă economie în comparaţie cu rolul Serviciului Mondial în promovarea intereselor ţării, ce depăşeşte cu mult costurile.

Serviciul Mondial BBC are cca 2400 de angajaţi platiti de Ministerul de Externe. Reducerea cu 16% ar fi însemnat o economie de 46 milioane lire (dintr-un buget alocat de 253 milioane lire), ar fi dus la concedierea a 650 de angajaţi şi încetarea emisiei în 5 pănă la 32 de limbi ceea ce, se presupune, ca ar fi afectat un public  de cca 30 milioane de persoane din întreaga lume.

Ideea ar fi că, deşi s-a încheiat războiul rece si între timp a apărut si Internetul care a bulversat si a produs mutatii de neînchipuit in comunicatii, iata că, după aproape 80 de ani de existenta, BBC World Service isi menţine şi azi, nu numai reputaţia, dar reuseste în mod miraculos să-şi păstreze şi influenţa. (Poate ca nu întamplator noul purtator de cuvant al NATO este un fost jurnalist al BBC, dna Oana Lungescu.)

Vreau o criză ca a lor

Capricioasă vreme în weekendul ăsta. La Câmpina a fost şi un pic de soare cu dinţi, a bătut şi vântul de-am crezut c-o să ne zboare ţigla de pe casă, a şi plouat, ba am avut parte si de ceva lapoviţă. Una peste alta, cu excepţia a vreo două- trei ore sâmbătă, nu a prea fost loc de făcut mare lucru prin grădină.
Aşa că am pornit-o hai-hui la cumpărături, fără o idee precisă, ci doar cu găndul de a cinsti cum se cuvine un grătar la care tânjeam de vreo săptămână. Fără multă vorbărie, mi-am luat punga eco (think green, nu-i aşa?) şi, pe una dintre străduţele oraşului ce parcă adulmeca sărbătoarea, am dat de nişte sibieni ce etalau cu mândrie şi păstrămioară de berbecuţ şi nişte cârnaţi subţiri din acelaşi material la care se adăuga şi o minunată telemea, tot ovină. Am luat din toate câte puţin (bine, nu foarte puţin) şi după ce am mai căscat puţin gura căci parcă toţi pofticioşii din Câmpina se adunaseră in zona, am pornit inapoi către casă, nu singur ci cu un amic pe care îl întâlnisem în zonă, venit şi el ca şi mine fără niciun scop acolo. Pe drum am evitat să vorbim despre conţinutul pungilor noastre căt şi despre proiectele personale legate de acestea. Aşa că am ajuns să vorbim despre criză pentru că acum - nu-i aşa? -  am mai adăugat un subiect pe lista acelora la care tot românul e expert. Iar amicul meu îmi spune:
- Dom`ne, uite belgienii ăştia făcură 300 de zile criză politică, atâta a trecut de la ultimele alegeri și ei tot nu au decât guvern interimar. Au bătut toate recordurile de criza, chiar nu știu să mai fi stat cineva atâta fără guvern oficial. Eu, să știi că îi admir.
- Da` de ce dom` inginer? -  întreb eu ca să-l zgândăr pentru că știu că amicul deși lucrează la gaze, e un om cu mintea acasă și foarte atent la tot ce se întâmplă in lumea mare.
- Păi să-ți spun, continuă omul vizibil satisfăcut de interesul meu sincer, Belgia asta a devenit o țărișoară prin 1830, când provinciile catolice din Tările de jos s-au desprins de nordul calvinist și și-au proclamat independența însă nici flamanzii, nici valonii nu prea s-au obișnuit cu ideea că stau în aceeași casă și s-au ciupit tot timpul. Da` știi ce-i amuzant? Deviza lor: Unirea face puterea.
- Bine, bine, zic eu, e interesant ce spui însă tot nu înțeleg de ce-i admiri așa de tare. Da` daca n-ai nimic împotrivă, hai să continuăm discuția la mine, îl momesc eu, punem un disc, facem un foc.
- Păi, cu drag, zice amicul așteptându-se probabil ca ne vom instala lângă șemineu și vom asculta ceva muzică.

Vă închipuiți surpriza ce-l cuprinse când văzu că-l conduc in grădină unde instalasem discul meu de fontă luat astă vară de la Balvanyos, cu lemnele pregătite în jur, doar să-i dau foc. Ceea ce am și făcut după ce am scos din beci un clondir din căpșunica adusă de cumnatu-meu. Il lăsai pe amic să savureze licoarea iar eu am feliat pastrama, am rupt haiducește cârnații, iar la mijlocul discului înfierbântat am pus trei linguri de untură de rață. Când s-a topit untura am aruncat niște cartofi noi, doar un pic fierți în coajă de doamna Felicia (nimic nu-i face mai gustoși decât untura de rață) și câțiva ardei iuți verzi și rosii, iar apoi am decorat discul cu păstramioara si cârnații care au început să degaje un miros ce l-a făcut pe amicul meu să-și piardă șirul gândurilor.
- Ei, și de ce ziceai dom` inginer, reiau eu discuția, că-i iubești pe belgieni?
- Dragul meu, spuse amicul făcând din nou plinul paharului său, știi ce-mi place la băieții ăştia? Că, deși toată lumea se aştepta la un dezastru, ei trăiesc bine mersi, au al 14-lea PIB din lume, o ţărișoară de nici 11 milioane de oameni, ba anul ăsta așteaptă o creștere de peste 2%, au asigurat Președinția UE fără cusur iar acum, in plina criza politică cum ziceam, au decis rapid să participe la operațiunea ONU în Libia. Aşa criză, tot să ai. Si mai sint şi băşcălioşi dom`ne. Organizează niște proteste de pomină: acu vreo doua luni cam 400 de bruxelezi s-au adunat in centru și şi-au arătat fundurile guvernanților, apoi s-au decis să-și lase bărbile să crească până vor avea guvern pe bune dar cea mai tare a fost o doctoriță, senatoare, care le-a propus nevestelor politicienilor să nu se mai lase "călcate" până când barbații lor nu s-or înțelege să facă naibii guvernul. Haioşi dom`ne şi le prieşte criza... Cică mâncarea lor naționala se cheamă "moules frites", adică scoici fripte cu cartofi prăjiți, da` cu discu' ăsta să ştii că m-ai pierdut. Ce moule,  frate!...